- despre oameni pentru care calendarul se citeşte de la o noapte la alta - Tipografii privesc un calculator cu mînie. Nu pentru că n-ar şti să-l folosească, doar pentru că îl văd drept un mişel ce poate să le fure, într-o bună zi, slujba. Puiu Gulie, un om uitat în lumea maşinilor de tipărit încă de cînd Sadoveanu îi vizita pe zeţari şi linotipişti, îşi ţine computerul pe masă, dar preferă să nu-l atingă, ba îl şi priveşte numai cu coada ochiului dacă-i întrebat despre el. "Mai bine scriu cu pixul o frază, decît să bat trei cuvinte. Doar nu în toate părţile îşi are rost calculatorul." Nea Costică Talpău are un calculator acasă, cu Internet şi toate cele, dar îşi lasă copiii să-l mînuie. Alta e lumea lor, una în care noaptea s-a făcut zi de ani buni. A zeţarilor, linotipiştilor şi a lui Puiu Gulie care-şi aduce aminte de toate astea. Puiu Gulie conduce interviul încă de la prima întîlnire, în poarta tipografiei Polirom. "Aveţi de umplut pagini, că altfel nu veneaţi la mine", mi-a spus la prima întîlnire. "Ce motiv ar putea fi, ŤZiua tipografuluiť a trecut de mult, la 13 decembrie, de ce v-aţi interesa de mine acum? Dar vă ajut", zicea nea Gulie, cu conştiinţa faptului că a ajutat sute de redactori în mai mult de jumătate de secol de tipografie. Se făcea, după ce am vorbit cu Puiu Gulie, că-mi scriu reportajul pe genunchi, în faţa unui zeţar care-şi trece privirea peste coala scrisă cu creion chimic, ce nu se mai şterge cu nici o radieră din lume. Textul devenise violet, eu cu faţa aprinsă, ruşinat că nimeni nu-mi înţelegea scrisul, nici o literă, iar zeţarul, linotipiştii, maşiniştii - parcă şi plumbul din matriţe - mă priveau şi dădeau semne de nerăbdare. Culegătorii, care în branşa tipografilor mai erau numiţi şi "fasolari", aveau o dexteritate uimitoare. "N-avea rost ca să bată la maşină articolul, pentru că tipograful înţelegea scrisul de mînă al fiecăruia