Nici-nici, nici prea, prea - nici foarte, foarte. Asta-i problema clasei de mijloc. Şi cum ea creşte prin agenţii de publicitate, PR, reviste colorate, prin firme cu aer condiţionat, pe la coada la credite, vrem să o găsim şi în doctrinele şi programele cîtorva partide.

Umaniştii au de făcut faţă, ca orice "doctrină nouă, revoluţionară, dificultăţilor de asimilare din partea publicului. Principala rezistenţă la promovarea ei nu este din partea doctrinelor pe care umanismul vine să le disloce - liberalismul şi socialismul - deoarece acestea sînt oricum caduce şi compromise, ci din partea inerţiei de gîndire fireşti a majorităţii oamenilor. Atributele omului sînt: libertate, creativitate şi onoare. Această triadă completă de atribute nu se întîlneşte la alte fiinţe sau entităţi. Este obiectivul umaniştilor de a asigura cu maximum de randament valorificarea creativităţii umane. Cheia de boltă a concepţiei politice umaniste este teza conform căreia succesul oricărei societăţi este dat de proporţia în care reuşeşte să identifice, cultive, motiveze şi utilizeze valorile din propriile rînduri. În viziunea umanistă, darul creaţiei nu e un privilegiu al sorţii, ci o povară care implică o datorie. Creativitatea plus onoarea formează valoarea umană. Formula politică de guvernare a societăţii propusă de doctrina umanistă este axiocraţia, promovată după normele procedurale ale democraţiei". La umanişti nu se vede clasa mijlocie de atîtea metafore. "Aşa să ne ajute Dumnezeu!", ne îndeamnă PNŢCD. "În cei doi ani care au trecut de la alegerile din 2000, PNŢCD a plătit preţul guvernării şi a trecut printr-un profund proces de restructurare şi reorganizare. Situaţia din interiorul partidului s-a stabilizat şi PNŢCD este în măsură, acum, să propună românilor o nouă politică - O POLITICĂ PENTRU OAMENI. Prin NOUA POLITICĂ, PNŢCD se reîntoarce către omul obişnuit şi manifestă