* Pawel Huelle, Mercedes-Benz, traducere şi note de Radoslawa Janowska-Lascar şi Mihaela Cornelia Fiscutean, colecţia "A Treia Europă", Polirom, 2004. Acum doi ani, cînd am fost în Polonia împreună cu un grup de scriitori, editori, jurnalişti, am încercat, cu toţii, să facem un fel de decalog nominal al literaturii polone de azi. Cine sînt primii zece scriitori actuali, indiferent de vîrstă şi de generaţia literară, care au succes de public, de critică şi sînt traduşi în lume? - ne-am întrebat şi i-am tot întrebat pe interlocutorii polonezi. În toate listele pe care le-am făcut, unele conservatoare, altele postmoderne, unele deschise, cele mai multe închise, Pawel Huelle era nelipsit, iar romanul său Mercedes-Benz , nou apărut atunci, ţinea prima pagină a suplimentelor culturale. Un jurnalist (nu mai ştiu de la ce revistă) ne-a spus (incluzîndu-l totuşi între primii zece) că Huelle e nombrilist, iconoclast, iar romanul său e circumstanţial, măcar fiindcă singura lui legătură cu titlul e sponsorizarea primită de la firma omonimă de automobile. A trebuit să citesc traducerea în româneşte (Mercedesul bunicului e unul dintre personajele principale!) ca să-mi dau seama că nimerisem în redacţia rivală sau că jurnalistul cu pricina (care se ocupa, totuşi, de actualitatea literară) nu citise cartea. Ca la noi, la toată lumea... Mercedes-Benz e unul dintre cele mai paradoxale, mai pline de umor şi de un soi de ironie tragică (cu totul poloneză) romane pe care le-am citit. Scris sub formă epistolară, ca o lungă şi empatică scrisoare către Bohumil Hrabal, romanul descrie o buclă existenţială a naratorului - numit Pawel, ca autorul - aflat într-un moment crucial al existenţei sale. Şi ce face omul cînd nu mai ştie încotro s-o ia, cînd tot ce a făcut i se pare conjunctural şi exterior, cînd a trecut de vîrsta iluziilor şi n-a ajuns încă la cea a resemnării? Se apucă să fa