La scala Indiei, violenţele din campania pentru alegerile generale au fost neglijabile: au concurat şase partide naţionale, cîteva zeci de partide regionale, mii de candidaţi, chemînd la urne un electorat alcătuit din 670 de milioane de alegători, în 700.000 de secţii de votare cu 1.075.000 de aparate electronice pentru înregistrarea voturilor. În cel mai dramatic incident, au murit 20 de femei şi copii, în înghesuiala creată la o adunare electorală a partidului de guvernămînt unde se distribuiau haine gratis. Partidul naţionalist de la putere a izbutit să asigure în ultimii ani un ritm de dezvoltare economică susţinut, întemeiat pe expansiunea industriilor şi serviciilor tehnologice de vîrf, părăsind astfel statutul de ţară subdezvoltată. Realităţile politice şi economice au obligat partidul de guvernămînt să renunţe, în fapt, la temele antagoniste fără a întreprinde nimic, de exemplu, pentru a satisface cerinţa reconstrucţiei templului hindus de la Ayodhya, motivul din trecut al unor tragice conflicte interconfesionale. Tensiunile persistă (în 2002, 2.000 de musulmani au fost masacraţi la Gujarat), dar discursurile ambigue, cu formule obscure, ale prim-ministrului Vajpaee (79 de ani) cheamă mai curînd la moderaţie decît la luptă. Strategie sau convingere, moderaţia s-a dovedit a fi profitabilă. Pe de o parte, rezultatele economice inspiră optimism, dar pe de altă parte, la proporţiile Indiei, statistica ascunde situaţii contradictorii. Campania electorală a partidului de guvernămînt s-a desfăşurat cu lozinca "India strălucitoare" şi, într-adevăr, India promite un viitor strălucit pentru 250 de milioane de oameni, în timp ce alte 325 de milioane nu vor avea cum să scape de mizerie (The Indian Express). Restul pînă la un miliard vor trăi în ceaţă statistică. În India, sărăcia se întinde de la un salariu echivalent cu un euro pe zi, pînă la cei care nu muncesc