Există în România un clişeu care se aplică ori de cîte ori se discută despre clasa de mijloc. Se spune că aceasta este sublimă, dar lipseşte cu desăvîrşire. Mai mult ca sigur că lucrurile trebuie nuanţate. În ultimii 14 ani, s-a format o clasă mijlocie. Fără a avea cifre oficiale, putem intui, totuşi, cît de subţire este clasa mijlocie. Dacă luăm în calcul sondajele de tot felul, vom vedea că, în mod constant, aproximativ 5 la sută apar ca fiind mulţumiţi de viaţa lor. Fie că au venituri suficiente, fie că sînt optimişti în ceea ce priveşte viitorul, fie că nu se tem de creşterea preţurilor, aproximativ un milion de români ar putea forma clasa de mijloc românească. Cine sînt cei care fac parte din clasa de mijloc românească şi cum au reuşit ei să obţină "paşaportul" pe care îl dă această apartenenţă? Manageri de nivel mediu şi înalt în companiile multinaţionale prezente în România, directori în funcţii-cheie din marile companii româneşti cu capital de stat, adică din sectorul energetic sau din zona regiilor, o parte din medici, unii dintre cei care practică meserii liberale (avocaţi, arhitecţi, ziarişti), întreprinzători mici şi mijlocii care au avut flerul de a face afaceri bune, întreprinzători care au avut "inspiraţia" de a face o firmă sau mai multe de tip căpuşă, fotbalişti care joacă în campionatul intern şi care cîştigă pînă la 100.000 de dolari pe an, bancheri şi oameni din industria asigurărilor (care, conform statisticii, au cele mai mari salarii medii din România), vameşi, poliţişti care au moştenit cîteva vile, funcţionari care au practicat traficul de influenţă fără a fi prinşi în flagrant cu un pachet de bani pe care scrie "mită", profesori universitari care dau meditaţii şi au patru-cinci slujbe la universităţile particulare, politicieni (adică senatori, deputaţi, miniştri), publicitari, şmecheri care au ştiut să utilizeze în folos propriu tot f