Declaratiile de avere pe care candidatii trebuie sa le completeze inainte de a se inscrie in cursa electorala constituie deja un punct de atractie. Fiecare alegator, cu cat este mai sarac, cu atat este mai interesat sa vada de unde pornesc cei care ii cer sa-i voteze. Un candidat bogat are posibilitati sa-si faca o campanie mai apropiata de standardele occidentale. Candidatii mai saraci de prin satele constantene vor trebui sa se limiteze la bunele intentii. Se observa un lucru interesant. De regula, stau mai bine din punct de vedere material candidatii partidelor mai mari. Cu cat un partid este mai mic, cu atat candidatii sai au un buzunar mai subtire. Prin buzunarele unora chiar bate vantul. Sa ne intrebam de unde si cui i-a venit ideea cu obligativitatea declararii averilor? Daca partidul de guvernamant are cei mai bogati candidati, de ce a simtit nevoia unei legi care, aparent, il dezavantajeaza? Ar cam fi timpul sa punem degetul pe rana. Cine nu a reusit sa faca ceva in acesti 14 ani, poate nici nu merita sa ocupe o functie. Cine stie a face bani, sa fie clar ca stie mai bine ce trebuie facut pentru comunitate, stie si cum se administreaza anumite fonduri comunitare. Pai cu oameni precum viceprimarul orasului Navodari, Nicolae Matei, care vrea sa castige fotoliul actualului edil doar printr-o campanie electorala murdara in care investeste sute de milioane de lei cu gandul la banii pe care ii va putea castiga in urmatorii patru ani, sau primarul municipiului Medgidia, Mircea Pintilie, care aplica un tratament preferential cetatenilor din zona si se imbogateste pe zi ce trece fara a se sinchisi de gurile localnicilor, nici nu mai vedem rostul acestor declaratii de avere. Aici se iveste marea dilema: acesti oameni vor mai putea fi cinstiti in administrarea banilor publici? Cand vor avea bani pe mana, cei saraci nu vor fi tentati sa se capatuiasca? Sau cei deja boga