În presa americană au apărut mărturii ale soldaţilor americani, veniţi acasă din Irak: ei spun că au văzut de mult fotografiile, "suveniruri de război", care provoacă acum atîtea discuţii la Washington şi în lume. "Zîmbeau în faţa corpurilor goale ca turiştii la Turnul Eiffel, ca vînătorii cu trofeul lor, ca muncitorii după ce şi-au terminat treaba, fără să realizeze monstruozitatea scenelor", declara sergentul Michael Sindar, dintr-o companie de poliţie militară. Atît Washington Post, cît şi New York Times înclină să creadă că într-adevăr pozele făceau parte dintr-un eventual album, pentru că pe CD-uri, alături de imaginile torturii, figurau poze obişnuite despre viaţa în Irak şi imagini de luptă. Pozele circulau ca o distracţie şi apoi au fost trimise acasă familiilor, ca să aibă cu ce să se mîndrească. O altă teză susţine că pozele făceau parte din procesul de tortură: bărbaţi dezbrăcaţi, mimarea scenelor de sex reprezintă o umilinţă extraordinară pentru musulmani; fotografiile urmau să le arate deţinuţilor ce îi aşteaptă dacă nu cooperează. Faptele nu sînt negate, autorităţile spun că au fost iniţiativa unor indivizi, indivizii spun că s-au conformat ordinelor. Gradelor inferioare din armata nazistă li s-a reproşat că au dat ascultare unor ordine criminale. Imaginile din presa britanică erau mistificate şi revista Daily Mirror şi-a cerut scuze pe copertă, iar redactorul-şef a demisionat, afirmînd că el a fost de bună-credinţă cînd le-a publicat. Oricum, justiţia îşi urmează cursul şi continuă procesele unor militari acuzaţi că ar fi cauzat moartea celor pe care trebuiau să-i păzească. Relele tratamente au existat, chiar dacă nu au fost înregistrate pentru albumul de familie. Nici filmul decapitării evreului american Berg nu a scăpat de acuzaţia de fals. Un medic, pe care-l cheamă nu doar Raul Castro, ci şi Guevara, a ajuns la concluzia - popularizată pe In