* Lucian Dan Teodorovici, Atunci i-am ars două palme, prefaţă de Luminiţa Marcu, Editura Polirom, 2004. Nu ştiu cîte edituri şi-ar fi asumat acum (amintiţi-vă cum a început anul editorial, cu TVA-ul pe carte, cu cvasifalimente, cu proteste publice!) utopia publicării unui grup de tineri prozatori. După Fiction Ltd, colecţia românească de prozatori consacraţi, "siguri", Editura Polirom a început să scoată, în acelaşi format elegant, o colecţie derivată din seria Ego - unde au apărut deja de ani buni jurnale, memorii, dar şi micro-romane şi volume de proză scurtă cu pretext autobiografic -, numită de astă dată Ego. Proză. Cuprinzînd nume cunoscute din presa culturală sau autori aflaţi deja la a treia, a patra carte, noua colecţie va fi lansată la Tîrgul BOOKAREST 2004 sub sloganul pseudoelectoral "Votaţi literatura tînără!". Cum în literatură, spre deosebire de politică, gustul personal e primul şi ultimul argument, pînă la votul simbolic ar trebui să citiţi aceste noi cărţi, în cazul cărora vîrsta biologică (tinereţea autorilor) nu e decît un amănunt, mai puţin important decît umorul, decît un gen de răceală patetică, oximoronică şi un soi de talent proaspăt şi viu, preocupat încă să scormonească în sine şi în jur. Lucian Dan Teodorovici e deja un prozator cunoscut, premiat şi bine cotat. A scris două romane (Cu puţin timp înaintea coborîrii extratereştrilor, în 1999, dar mai ales Circul nostru vă prezintă: din 2002) şi mai multe volume de proză scurtă, unul pe hîrtie (Lumea văzută printr-o gaură de mărimea unei ţigări de marijuana), cîteva pe suport electronic. Titlul cărţii nou-publicate, Atunci i-am ars două palme, la fel de uşchit ca şi celelalte, nu reia, cum ne-am fi aşteptat, titlul vreunei proze din volum, ci un gest curent în lumea carnavalesc-sinucigaşă a lui Teodorovici, care, în altă carte, reprezintă debutul în viaţa erotică al personajului princip