Autodenunţul

lui Sever Voinescu (nr. 15) * PRO Stimate domnule Sever Voinescu, Întotdeauna citesc cu interes şi plăcere articolele dvs. Dar, de data aceasta, m-aţi surprins şi impresionat. Mă refer la articolul "Autodenunţ" din nr. 15 al revistei Dilema veche. Îl găsesc excepţional, perfect. L-am recitit de cîteva ori. Nu are nici o fisură, argumentaţia nu poate fi atacată în nici un fel (după aprecierea mea). Decît, poate, într-un singur punct: dvs. nu aveţi nici o dilemă, nici o îndoială asupra persoanei dlui Adrian Năstase. Eu am o nedumerire mai veche. De cînd a fost ministru în cîteva guverne, ştiam despre domnia-sa că este o persoană cultă, şcolită la facultăţi cu renume, o persoană inteligentă, politicoasă. Dar cred că funcţia de prim-ministru l-a dus la o evoluţie negativă. Mă întreb, cum nu realizează un lucru elementar? Şi anume, că apariţiile zilnice, pe toate posturile TV, la toate emisiunile de ştiri (şi nu numai), vorbind cu aceeaşi seriozitate şi morgă despre orice (important sau banal), nu fac decît să creeze antipatie. Uneori mă gîndesc (poate, cu o uşoară milă): chiar este atît de singur, nu are nici un prieten adevărat care să-l tragă de mînecă, spunîndu-i: "Stai, trezeşte-te, nu mai poţi merge pe drumul acesta"? Într-adevăr, are nevoie de un consilier pentru alegeri, ca toţi candidaţii. După cîte ştiu, a angajat un consilier străin, foarte bun. Primul sfat pe care consilierul domnului A.N. i l-a dat a fost următorul: să renunţe la cravată, la costumele elegante, la ţinuta sobră, să nu meargă pe teren cu un cîrd de maşini ultramoderne, cu girofare şi bodyguarzi. Să se poarte natural, ca un om obişnuit, să stea de vorbă cu oamenii şi mai ales cu tinerii, coborînd de pe piedestalul imaginar. Cam greu pentru domnul Năstase! Stau şi mă gîndesc. De fapt, ce mă supără cel mai mult la membrii acestui guvern? Simplu, siguranţa lor că totul mer