N-am să înţeleg niciodată de ce este şic să fii retro şi, în acelaşi timp, ruşinos să fii înapoiat. Iau două dicţionare recente, redactate în trend-ul politically correct şi încerc să mă lămuresc. Caut "înapoiere", "arierat", "retardat", "întîrziat" şi toate derivatele la care mă duce mintea. Aflu în această ordine că termenii trimit la sensuri ca "rămînere în urmă din punct de vedere mintal, politic, social, cultural, economic", "în urmă pentru vîrsta sa", "civilizaţie mai puţin dezvoltată", "cu viteză mică", "în urma ideilor moderne". Încep să-mi revină în memorie din trecutul recent momentele în care m-am bucurat că îmi creşteam copiii într-o ţară rămasă în urmă din punct de vedere... La începutul anilor '90, cînd am început să călătoresc în ţări străine şi am avut ocazia să locuiesc în gazdă, am realizat cu stupoare că acolo, deja la vremea aceea, copiii nu aveau în preajmă o flacără adevărată, fie ea şi de brichetă; încăperile nu mai erau încălzite cu sobe, bucătăriile erau dotate cu scule electrice, nu se purtau încă desfăşurările interioare de lumînări parfumate cu aromă de măr verde sau de lemnişor roşu şi, mai presus de toate, nu se mai fuma. Chiar şi în aer liber, pentru barbecue, nimeni nu aduna şi ardea vreascuri, ci foloseau eventual cărbuni, dacă nu infraroşii, pentru care nici acum nu înţeleg de unde venea curentul. În aceeaşi perioadă, copiii noştri ştiau deja din experienţă proprie că gazul metan arde cu flacără albastră, focul de lemne are flacără roşie, că nu e bine să sufli în primul, dar e bine să sufli în cel din urmă şi deosebeau la prima vedere lemnul bun de foc, de cel crud sau putred. La începutul anilor 2000, o tînără elveţiană de 16 ani care a locuit o vreme la noi în casă a rămas
fără batiste şi m-a întrebat dacă îi putem da din ale noastre. Cu oarece mîndrie, i-am dat să-şi aleagă din cutia mea cu batiste de linon cu broderi
