interviu cu Stelian TĂNASE Orice perspectivă am alege, România este evident rămasă în urma majorităţii ţărilor din Europa. Chiar şi comparaţia cu Bulgaria, devenită un fel de sport naţional în ultima vreme, ne este defavorabilă. De unde credeţi că vine această întîrziere? Să fie de vină cei 50 de ani de comunism sau trebuie să căutăm mai departe în istorie? Dacă ne uităm în statisticile din perioada interbelică, o să vedem că România nu ocupă locuri fruntaşe. Nici la consumul de săpun, nici la raportul rural-urban şi nici în privinţa ratei de alfabetizare. Eram undeva pe ultimele poziţii, aproape de Iugoslavia şi în preajma Portugaliei, Greciei şi Bulgariei. Nu s-a schimbat nimic de atunci. Am rămas în aceeaşi zonă, a penultimului loc, la fel ca în interbelic. Însă unele dintre aceste ţări au făcut progrese consistente între timp. Uitaţi-vă la cazul Portugaliei sau la cel al Greciei. România înregistrează mari rămîneri în urmă şi m-aş referi doar la criteriul după care se măsoară modernitatea unei societăţi: raportul dintre oamenii care locuiesc la sate şi cei care locuiesc la oraşe. Avem cel mai mare procent de populaţie rurală din Europa. Şi polonezii sînt undeva la 16 la sută, din cîte ştiu, dar România este aproape de 50 de la sută. Este o cifră suprarealistă. Din acest punct de vedere sîntem cu mult în urma Europei, cu mult în urmă. Sîntem la cîteva verste de această gubernie numită Europa. În 50 de ani, în urma "programelor de modernizare" comuniste nu s-a reuşit decît mărirea distanţei faţă de Occident. Acest decalaj este acum de cîteva generaţii, din punct de vedere istoric. A mai fost ceva. Cred că decembrie 1989 a fost un punct de start extraordinar de la care se putea pleca pentru transformarea acestor neşanse. Din păcate, România a ratat ocazia. Societatea occidentală îşi punea atunci problema în ce parte o vom lua: România va merge în direcţia con