În România există, cum bine se ştie, obsesia imaginii. Era o perioadă cînd toţi străinii erau întrebaţi cum le place în ţara noastră, ce progrese au mai remarcat de la ultima lor vizită. Întrebările localnicilor şi ale ziariştilor ascundeau de fapt complexele noastre provinciale şi nu de puţine ori pe deplin justificate. În ultima vreme asemenea întrebări parcă au mai încetat. Nu pentru că între timp ţara s-ar fi dezvoltat brusc, ci poate pentru că foarte muţi români au mers în Occident şi au realizat cu ce ochi se vede România venind dinspre Vest. Nu însă şi dinspre Bulgaria, Moldova, Ucraina sau Serbia. Vecinii noştri, cu excepţia Ungariei, seamănă destul de bine cu noi la capitolul dezvoltării. Pare că efectul geografic e covîrşitor. Cel puţin aparent, pentru că Bulgaria a luat-o binişor înainte. Statisticile Organizaţiei Naţiunilor Unite, chiar neactualizate, nu mai lasă loc de interpretări. La mortalitatea infantilă se ştie, stăm prost. În 2002 România avea o rată de 19 la mie, în vreme ce Bulgaria doar 14 la mie. O ţară precum Germania avea 4 la mie. Republica Moldova ne depăşea cu 27 de morţi la mia de nou-născuţi. La mortalitatea maternă stăteam şi mai prost, întrecînd în rău chiar şi Republica Moldova. Mortalitatea cauzată de TBC a fost, în 2002, de 20 de cazuri la suta de mii de locuitori, în vreme ce rata îmbolnăvirilor

a fost de 189 la suta de mii de locuitori. De peste trei ori mai mare decît în Bulgaria şi de 24 de ori mai mare decît în Germania. Foarte apropiată de cea a Republicii Moldova. Ne lăudăm că ni s-a dezvoltat telefonia mobilă. Dar avem 43 de telefoane fixe şi mobile la suta de locuitori, în vreme ce aceeaşi nesuferită ţară de la sud are 70. Bulgarii fiind şi mai puţin vorbăreţi decît noi. Noroc că i-am depăşit puţin în ceea ce priveşte numărul persoanelor cu acces la Internet. În schimb, cînd e vorba de racordarea la reţelele de