Cantecul Zorilor. Printre gugulanii din satele muntoase ale Banatului . , cultul mortilor se pastreaza ca in urma cu mii de ani. . In gospodariile lor bogate si rasfatate, . taranii de azi cred la fel ca stramosii lor, dacii, . ca sufletul omului este nemuritor. Femeile stele. "Da-le dalbe zori! Da-l...

Cantecul Zorilor

Printre gugulanii din satele muntoase ale Banatului

, cultul mortilor se pastreaza ca in urma cu mii de ani.

In gospodariile lor bogate si rasfatate,

taranii de azi cred la fel ca stramosii lor, dacii,

ca sufletul omului este nemuritor

Femeile stele

"Da-le dalbe zori! Da-le zori surori! Zori dac-ar veni..." Batranul dascal de tara nu reuseste in nici un chip sa-si aminteasca. Cantecul asta il macina. Sta incruntat, cu degetele infipte adanc in barbie, privind spre muntii din jur. Ochii ii sunt inrositi de concentrare, agitati, cautand parca un raspuns de la sihastria padurilor. "Zorilor, surorilor..." E un cantec vechi, l-a auzit de copil aici, la el in sat. Are niste cuvinte stranii, profunde, despre o femeie care-si spala barbatul mort pe amandoua mainile, doua maini ca doua cai intinse spre lumea de dincolo. Doamne, de ce nu si-l aminteste? Incearca sa fredoneze, are in minte ritmul acela taraganat, cu fiecare vers repetat prelung, asemeni unui dangat de clopot - o data inalt, strigat catre cer, o data jos, tanguit, ca o chemare tainica spre pamant...

Stam intr-o veranda cu ferestre largi, prin care se vede gospodaria mare si ingrijita a dascalului, cu multele ei acareturi, iar deasupra acestora, inaltandu-se pana-n varful cerului, piscurile inca inzapezite ale Muntelui Mic, muntele plin de legenda al gugulanilor cu sange de daci. Peste acest munte rasare soarele in sat. Cand sa fi fost prima data cand a ascultat el cantecul zorilor? Sa tot fi trecut vreo saptezeci de ani, era