Conform principiilor laicitatii, exista o separare intre sfera publica si sfera privata. Aceasta separare implica, la rindul ei, existenta unei separari intre cetatenie, etnie si apartenenta confesionala, apartenenta confesionala tinind in exclusivitate de sfera privata. Punctul de vedere laic recunoaste faptul ca, in principiu, un om are aceeasi valoare din punct de vedere spiritual fie ca este adept al religiei „x“ sau al religiei „y“, fie ca este agnostic sau ateu. Mentionez ca, din punct de vedere laic, de domeniul spiritualului tin rationalul, filozoficul, ideaticul s.a., acest fapt fiind in opozitie cu viziunea ingusta conform careia spiritual = religios.
Pentru ca laicitatea sa fie functionala este nevoie atit de un cadru juridic adecvat, cit si de o masa critica de oameni cu mentalitati adecvate.
Din nefericire, in Romania nu este indeplinita decit conditia unui cadru juridic adecvat, mentalul colectiv fiind, in multe privinte, total opus principiilor laicitatii. Acest din urma fapt este dovedit de confuzia pe care o fac foarte multi romani intre sfera publica si sfera privata. Dovezile in acest sens sint date de existenta unor obiecte de cult pe peretii institutiilor publice si de invocarea lui Dumnezeu in cadrul diferitelor juraminte cu caracter public. Alte dovezi sint date de faptul ca, de Paste, jurnalele multor televiziuni isi uita menirea de a difuza principalele stiri politice si economice, transformindu-se in adevarate emisiuni cu profil religios, si de modul de alcatuire a emisiunilor ce abordeaza fenomenul religios. Referitor la acest ultim aspect, este relevanta comparatia cu emisiunile de acelasi gen din mass-media franceze.
Acolo, emisiunile care abordeaza fenomenul religios au in majoritatea cazurilor forma unor dezbateri, fiind invitati atit reprezentanti ai diverselor culte, cit si persoane cu vederi atee si/s
