"Chiar te duci in Bulgaria?" m-au intrebat prietenii atunci cand le-am spus ca voi fi plecata pentru patru zile in aceasta tara. Unii mi-au spus sa am grija sa nu ma plimb singura pe strada si sa ma pregatesc bine pentru ce va urma, pentru ca n-o sa fie prea placut. N-am prea inteles de ce sunt asa de precauti. La momentul respectiv, cam tot ce stiam despre Bulgaria erau ca e o tara de trei ori mai mica decat Romania, ca a devenit o data cu noi membra a NATO si ca are sanse ceva mai mari ca noi sa devina in 2007 membra a Uniunii Europene.
La capatul unui tur de patru zile organizat de Camera de Comert si Industrie Bulgaro-Romana (CCIBR) in nord-estul Bulgariei, am descoperit insa mai multe asemanari decat deosebiri intre noi si vecinii de dincolo de Dunare. Drumurile si orasele lor nu difera cu mult de ale noastre, peisajele sunt la fel de pitoresti: dupa ce am iesit dintr-un Bucuresti aglomerat si plin de gropi si dupa ce am parcurs drumul pana la Giurgiu, soselele bulgaresti, serpuind printre dealurile inverzite, destul de departe de localitati, mi s-au parut chiar mai bune.
Obiectivele turistice par sa fie ceva mai bine exploatate decat la noi. Satul Arbanasi, situat in imprejurimile orasului Veliko Tarnovo, a fost intemeiat in secolul al XIV-lea de 14 boieri bulgari. Arhitectura renascentista si aspectul auster al caselor care par la exterior niste cetati, dar in interior sunt foarte primitoare, precum si cele sapte biserici si doua manastiri, incluse in lista UNESCO pentru mostenire culturala, sunt principalele atractii pentru turisti.
Satul are in momentul de fata 300 de locuitori care traiesc din agroturism. Ici si colo, pe langa gardurile bisericilor si ale caselor vechi sunt expuse stergare, mileuri si fete de masa din macrame, icoane si alte obiecte traditionale. Batranele localnice, asezate pe scaunele mici,
