Pestii cei mici mor in uniforma germana
Mai intai are loc dezastrul ecologic. Pestisorii lui Sadoveanu se duc la fund, cu tot cu autor, povestioara si bunatatea lumii. In loc, rasare ceva care nu mai incape in carti, pentru ca, desi e o forma de cultura, nu se mai ocupa cu cititul. România a batut Germania doar cu 5-1 si putea umple tabela de mascari pana pe la 8-1. România n-a batut, ci a ras din cea mai deplina contracultura de o Germanie apatica, dar insotita in Giulesti de regulamentul ei istoric, in care scrie clar ca adversarul poate depasi doar prin forta si vointa, nu prin ironie si dezastru. Tocmai in aceasta nepotrivire crunta sta marea problema nerezolvata a dereglarii fotbalistice, narative si ecologice din Giulesti. Cum de se poate ca o echipa nascuta dintr-un fotbal mizer sa rupa fasii uniforma neamtului, sa-l palmuiasca si pe urma sa-l trimita acasa, cu vorba sa nu se mai arate la Curte pana nu invata obiceiurile cele noi? Pe scurt: al cui e acest 5-1? Al talentului nostru renascut, al sclerozei germane in placi de patefon sau al intamplarii?
Junghi sau triumf?
Mai intai o lamurire care face din triunghiul ipotezelor o figura cu doua varfuri, adica o linie subtire si incordata pe care trebuie sa mergem cu grija haului. Intamplare n-a fost. Dimpotriva. Nemtii au vrut sa joace si au facut de cateva ori pasele pe care stiu sa le faca, intr-un meci pe care l-au lasat, pana la urma, dracului in pace. Nemtii - le spun asa pentru ca acesta e numele care pune in pozitie de drepti teama, respectul si proverbele Estului - au venit sa joace. Poate nu tocmai convinsi ca vor avea de lucru o norma intreaga, poate cam neatenti la simtul umorului sangeros la români, dar cu Bobic, Hamann, Frings si Kahn pe turela tancului. Insa, dupa 4 goluri in 20 de minute, am inceput sa aflam ca tot ce se intampla in acest meci despartit de logica tine de ce
