Era cit pe ce sa-mi pierd valiza in aeroport. Din grupul de opt, doar eu… Un inceput amuzant. Sase zile, Polonia…, buna ziua, Polonia, cu jacheta-mi maro, cu fusta mea verde! Banda de cauciuc rula si rula. Femei bleu-cerneala, neoane caline… Calmul lucea pe fete… Ati putea suna acolo… si-acolo! Grupul croia rezolvari, supozitii… Dar geanta, intr-un tirziu, se ivi dolofana. Dac-ar fi avut ochi, i-ar fi fost desigur cirpiti. „Uff!“, am rasuflat in lumina parca spalata…
Tinarul polonez isi pazea blond ghereta. I-am intins pasaportul, l-a apucat precaut… Prin atentia-i incordata aveam sa pasim mai departe. Paginile scirtiiau, un inceput, destul de usor. „No…, no, the photo’s very nice! You too!…“. Si-apoi se uita iarasi spre mine. La vama aceasta nu paream infractoare.
Tara in care intram e cu tunsori suvitate… Femeile-s inalte, barbatii inalti. Soarele-i pus special pentru noi… Si poate si primavara. Batrinii au spatele drept. Balonzaide si genti asortate. In acest oras pina si mersul e elegant… Nu e poluare in ziua de marti. Strazile suferinde sint foarte departe.
Centrul vechi al Varsoviei e un urias monument. UNESCO’s Cultural World Heritage Site since 1980. Intr-o piata cu calesti sint expuse niste sculpturi-instalatii. De fapt, piese metalice aducind a ceva ruinat. Material hartanit, linii rupte. Un fel de butoi sau de ghinda modificata genetic. Prescolarii se aventureaza inauntru ca-ntr-un tunel. Poc, poc pe piatra potcoavele cailor. Pe fundalul verde, si galben, si-albastru, si-n fel de fel de culori e un trup sfisiat de barbat. Apollo fara cap, apocalipsa coclita. Scolarii surprinsi in excursie trec pe sub sexu-i metalic.
La Rzeczpospolita – un cotidian cu vinzari de sute de mii – sintem culturali. Vorbim despre ziare, tiraje, best-sellers, chestii politice… Suplimentul lor literar face si top-uri. Iese o data pe luna si-nse
