Zoe PETRE

Practica nemuririi.

O lectura critica a izvoarelor grecesti referitoare la geti

Editura Polirom, Colectia „Historia“,

Iasi, 2004, 400 p.

Cum se stie, principalul neajuns al istoriografiei romane in anii regimului Ceausescu a fost excesiva ideologizare a acestei discipline umaniste, respectiv, transformarea ei intr-o sursa de inspiratie pentru propaganda partidului unic. Nu doar istoria moderna si contemporana au fost adesea falsificate in beneficiul unui grupuscul in miinile caruia se afla puterea politica.

Istoriile antica si medievala au servit si ele acelasi discurs ideologizant, mai ales atunci cind obiectivul declarat al nomenclaturii comunist-nationaliste era demonstrarea cu orice pret a originilor si a continuitatii neintrerupte a istoriei romanesti de la Burebista pina la Ceausescu. Au fost numerosi amatori care sa participe la construirea acestui mit. Consecintele au fost dureroase in sens cultural, educativ si politic. Ignoranta multora dintre cetatenii Romaniei in raport cu trecutul a facut dificila construirea setului de valori articulat pe argumente rationale. De aici si problema nerezolvata inca a comprehensiunii trecutului, a unei istorii mult mai diverse si mai bogate decit aceea prin intermediul careia ni s-au format reflexele.

Partizanatele politice (indiferent care ar fi ele), dar mai ales regimurile fascist si comunist-nationalist au incurajat inclinatiile speculative in absenta oricarei discipline a studiului si a intelegerii faptelor. Asa se si explica o parte dintre problemele de orientare inspre un sensus communis necesar articularii societatii civile. Fiindca, dupa 1990, demersul fantasmagoric nu a incetat – si-a continuat drumul nestingherit la adapostul ideii de libertate de gindire si expresie –, istoricii se vad nevoiti sa reia studiul serios al izvoarelor