Câtă lumină
Câtă lumină în această stingere!
Câtă culoare în această pieire!
Mai întârzii şi tu
ca o părere, fie şi-atât!
|n loc de cântări la fereşti,
rugăciuni şi vitralii
mesaje de dincolo
prin ziduri vibrări de cupole,
sub genunchii tăi
cenuşă de clopote...
De la fereastră
De la fereastră
urmăresc desfrunzirea
peisaj fantomatic
vara răsfoită de vânt
o zi, o lună,
apoi orga plopului împăcat
sub clătinările iernii...
nimeni nu întreabă
nimeni nu aşteaptă răspuns
De mirări căutat
De mirări căutat
Ca de-un blestem ocult
Jumătate mă zbat
Jumătate exult
Nici nu ştiu ce mai sânt
Căutând împrejur
Câteodată pământ
Câteodată azur
Să te bucuri! îmi spun
Şi încerc şi aştept
Jumătate nebun
Jumătate-nţelept
Doamne, Tu m-ai adus
Din cerescul Tău har
Câteodată Iisus
Câteodată tâlhar!
Viaţa-mi rămâne
Viaţa-mi rămâne
Doar ca un templu
De azi pe mâne
S-o mai contemplu
Patimi, iubire,
Trec în uitare
Ca o plutire
Peste altare
Lumea bătrână
Dealuri şi delniţi
Se mai îngână
Stins în cădelniţi
Nici cum se trece
S-o tângui n-o pot
Cerul e-o rece
Dungă de clopot
Oricât ai crede
Ce-ţi vine-n minte, ce-alegi din toate
Cât nu se-ntunecă, din cât se mai poate
Drumul de ţară, căratul pe roate
Dealuri suite-n genunchi şi în coate
Oricât ai crede şi oricum ai spune că...
Ceva se spulberă, câtva se-ntunecă.
Ieşi-le-n cale ploilor verii
Cât mai alunecă şi nu te mai sperii
Meli
