- Social - nr. 88 / 6 Mai, 2004 In procesul sau evolutiv, omul, ca o componenta a legilor interne ale ecosistemelor naturale, a devenit un factor dominant, capabil sa influenteze tot mai mult mediul natural. In consecinta, interventia lui in natura, in general, si in viata padurilor, in special, a avut un ritm ascendent. Daca in faza de culegator si in cea de vanator, influenta sa a fost mica, in fazele de pastor si de agricultor, uriase suprafete de paduri sunt defrisate si transformate in pasuni si terenuri cultivate. Procesul a culminat in faza de industrializare si in cea de urbanizare, cand se inlatura, de fapt, aproape complet, pe vaste intinderi, componentele vegetale naturale sau de cultura si se instaleaza treptat fazele cu peisaje industriale si orasenesti. Urmare acestor evolutii, uriase suprafete de paduri ale globului au fost inlocuite, treptat, prin defrisari, incendii, exploatari, precum si prin alte actiuni, cu vaste terenuri destinate agriculturii, pasunatului, instalatiilor industriale si de transport, constructiilor si altor folosinte. Este insa de subliniat ca aceste importante transformari ale mediului au avut loc intr-un interval de timp foarte scurt (daca ne referim la evolutia vietii pe pamant), fara sa aiba la baza totdeauna motivatii rationale, sprijinite pe cunoasterea legilor naturii si a nevoilor umane. Inlocuirea padurilor cu alte folosinte a generat tot mai accentuate modificari ale climei, oscilatii ale regimului de temperatura, de precipitatii si vant, soldate cu secete sau inundatii catastrofale, cu extinderea desertului, a stepelor, a zonelor cu intinse procese de eroziune a solului, alunecari de teren si altele. Asemenea consecinte influenteaza negativ din ce in ce mai intens constructiile si asezarile rurale si urbane si insasi calitatea vietii umane. Vastul proces dinamic de modificare a mediului natural, indeosebi prin