- Istoric - nr. 88 / 6 Mai, 2004 In perspectiva celor 156 de ani de la desfasurarea ei, Revolutia burghezo-democratica de la 1848 continua sa apara ca un moment de rascruce in istoria patriei, ca prag intre doua lumi, deschizatoare de drum pentru transformari innoitoare, ce aveau sa duca la constituirea statului national roman modern. Prilej de plenara afirmare a maselor, in care poporul s-a ridicat la lupta impotriva oranduirii feudale si pentru implinirea nazuintelor sale nationale de unitate si independenta, Revolutia din 1848 a ilustrat pagini de entuziasm si de lupta, a aratat adevarata masura a fortei maselor. Cuprinzand aproape intreg teritoriul locuit de romani, avand profunde trasaturi unitare _ dezvaluite in programe, in conlucrarea revolutionarilor si in insati evolutia evenimentelor - , momentul de la 1848 poate fi definit ca o revolutie romana, apartinand unui unic si unitar proces revolutionar, desfasurarile regionale fiind determinate de situatii obiective. Radacinile revolutiei romane din 1848 sunt adanci, caci, asa cum scria Nicolae Balcescu, "revolutia generala _ adica europeana _ fu ocazia, iar nu cauza revolutiei romane. Cauza ei se pierde in zilele veacurilor. Uneltitorii ei sunt optsprezece veacuri de trude, suferinte si lucrare a poporului roman asupra lui insusi". Marturii ale acestui adevar sunt in primul rand marile ridicari ale maselor din perioada de destramare a oranduirii feudale: Rascoala taraneasca transilvana din 1784, cand iobagii au pornit neinfricati la lupta sub conducerea lui Horea, Closca si Crisan, iar apoi Revolutia de la 1821, de sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, care s-a desfasurat in Muntenia, avand un puternic ecou pe intreg cuprinsul pamantului romanesc. Asa dupa cum se stie, primul act al Revolutiei romane a fost Adunarea de la Iasi, din 27 martie 1848, la care au participat circa 1.000 de oameni, oraseni si tara