Peste sase luni se implinesc 15 ani de atunci. De cand in Bucuresti 48 de oameni au fost ucisi si alti 604 au fost raniti. Nu vrem sa dezgropam mortii. Vrem doar sa aflam cine sunt cei care i-au omorat, cine sunt criminalii. Ne revoltam uneori pentru tot felul de nedreptati. Despre mortii din 21 decembrie am uitat cu totii in acesti 15 ani. Noi ne-am adus aminte. Si-am inceput sa investigam cum au murit acesti oameni. Va reamintim: era 21 decembrie ’89. Ceausescu era la putere. Dupa terminarea mitingului pana a doua zi dimineata, 22 decembrie 1989, au fost ucisi 48 de oameni si 604 au fost raniti. Am descoperit ca nu se face nimeni vinovat pentru toate aceste crime. Este, iertati-ma, o descoperire macabra. Suntem vinovati cu totii pentru asta. Suntem vinovati ca am acceptat ca tot ceea ce s-a construit dupa ’89 s-a construit pe mormintele acestor oameni si pe ale altora omorati la Timisoara si-n alte orase ale Romaniei. Suntem vinovati ca am uitat prea repede dramele traite de familiile celor morti si raniti. Suntem vinovati ca nu exista vinovati! Trebuie sa ne hotaram in ultimul ceas daca trecem peste aceste drame, peste trecutul nostru ca si cand n-ar fi existat sau, dimpotriva, sa incercam sa aflam adevarul. Cine sunt vinovatii, cine sunt criminalii! Cred ca tot ceea ni s-a intamplat in acesti 15 ani se regaseste si-n felul in care am tratat evenimentele din decembrie ’89. Ne-am adus aminte de acele zile dramatice ale istoriei noastre doar din an in an, cu prilejul aniversarilor sau comemorarilor, toate terminate cu scandaluri de toata jena. Mortii cu mortii si viii cu viii par sa spuna vremurile pe care le traim. Si cum noi am fost mereu dupa Revolutie sub vremi, se pare ca recunostinta si constiinta unui popor care pune mare pret pe ele devin incet-incet amintire. Cu atat mai mult vom fi vinovati. Pentru totdeauna!

De-aceea, pentru a ne putea c