Fiului inexistent "Minima-ţi cultură cinematografică! Stupidu-ţi bun-simţ cu care vrei să mă dobori!" - aşa îi strigam inexistentei tale mame, seara, cînd mi se făcea foame şi doream o porţie de cartofi prăjiţi - "crîncena ta rezistenţă la toate demonstraţiile mele că Stan şi Bran sînt geniali" - "Sînt nişte proşti", îmi răspundea şi eu treceam la urlet: "Îţi sucesc gîtul!" şi ea, deodată veselă, lua un ton lugubru pentru o frază în genul ăsta: "De ce dai importanţă tuturor cuvintelor mele?" Şi repeta: "Stan şi Bran sînt nişte proşti la care numai proştii pot rîde". Atunci nu o lăsam să intre în bucătărie, îi baram drumul spre coşul cu ciuperci şi deveneam categoric: "Renunţă la ciupercile tale, gărgăriţă a platitudinii umane, doar peste cadavrul meu vei trece dacă nu-mi răspunzi: şi Mark Sennett e idiot?". Habar nu avea cine e Mark Sennett, vroia să plece acolo, să spele ciupercile, eu mă aşezam pe maşina de gătit şi îi ceream să-mi facă o porţie de cartofi prăjiţi, să spargă două ouă, să le arunce în tigaie şi să-mi enumere filmele ei preferate, mai inteligente decît Stan şi Bran şi se conforma şi-mi arăta pe degete: Marile manevre, Scurtă întîlnire, Zboară cocorii, Rocco şi fraţii săi, La dolce vita, Pianina mecanică, Casablanca, Goana după aur, dar la al nouălea deget, îi răsuceam mîna ca în Sandocan, tigrul malaez (tu, fiule inexistent, abia te născuseşi cînd rula cu un succes turbat Sandokan...) şi de pe maşina de gătit îmi puneam picioarele în chiuvetă ca Groucho Marx şi pînă să mă întorc la Mark Sennettt (eram tenace în idei) o întrebam dacă a auzit vreodată de filmul marxiştilor: Supă de raţă . "E oribil!", se speria de parcă i-aş fi distrus bucătăria, şi eu spumegam: "E oribil? Supă de raţă" e o comedie inaccesibilă vieţii tale de gărgăriţă, acolo se declanşează un război în timp ce Groucho joacă golf, tu eşti o supă de raţă, adu-mi globul pămîntesc