- Social - nr. 89 / 7 Mai, 2004 In ciuda anumitor voci, categoric, in orasul nostru nu este vorba de nici o "concurenta" (decat eventual benefica) intre nenumaratele spectacole si intalniri la care suntem invitati in calitate de iubitori ai teatrului. Emulatia ce s-a creat, insa, nu are nici o legatura cu anumite persoane, este doar ambitia artistilor si a creatorilor locali (evident, cu sprijinul autoritatilor) de a atinge performantele de odinioara, despre care vorbesc adevarati manageri, precum domnul Constantin Chiriac. Nu putem spera ca se va vorbi la fel de mult despre Targu-Mures ca despre Sibiu, dar este clar (daca ne gandim doar la recenta Gala UNITER) ca regizorii si actorii Transilvaniei au intrecut Bucurestiul. La Universitatea de Arta Teatrala sunt semne din ce in ce mai bune, de cand sef de catedra la sectia romana este scriitorul conf.univ.dr.Mihai Sin. Lipsa de orgoliu este o conditie esentiala intr-o functie atat de importanta. Acest Profesor (unul dintre putinii despre care s-a auzit pana "departe") isi doreste (inclusiv) un masterat pentru sectia pe care o conduce. Intre recentele reusite ale institutiei, pentru sectia romana, amintesc "Povestiri din Dikanka", realizat (live) de compozitorul Hencz Jozsef, in care oricare (nu doar student) actor viseaza sa joace. O feerie (asemanatoare "Frumoasei din Padurea adormita", datorata in mare parte aceleiasi clase de absolventi basarabeni, posedand anumite calitati pe care, sa recunoastem, nici studentii de dincoace de Prut - romani sau maghiari - nu le au), in care muzica, dansul intrec orice text si chiar suplinesc intunericul (atat in sala, cat si pe scena). Colaborarea stransa dintre UAT si Teatrul National (intalniri, lansari de carte, la care participa "toata suflarea", incepand de la secretariat literar, colegi, studenti, pana la reprezentanti de marca ai mass-media) este semnul certitudinii ca