Gabriel Osmonde e, pare-se, un pseudonim în spatele căruia se ascunde un scriitor important. În culisele monden-literare pariziene numele lui e, cu siguranţă, cunoscut. În ce mă priveşte, nu ştiu şi nici nu bănuiesc despre cine este vorba. Dar romanul lui recent apărut - Cele 20.000 de femei din viaţa unui bărbat (Les 20.000 femmes de la vie d'un homme, Albin Michel) - merită toată atenţia, mai ales că reprezintă un fel de replică la un tip de literatură foarte răspîndit astăzi, în care exhibiţionismul mărturisirilor se combină cu un erotism frenetic şi agresiv. Întîlnim de altfel trimiteri transparente la Catherine Millet sau la Michel Houellebecq, pentru a aminti doar numele cele mai notorii. Eroul, Alexis Taraneau, rămîne marcat de prima revelaţie a sexualităţii: pe la unsprezece ani şi jumătate descoperă un teanc de reviste porno pe care tatăl său le ascunsese într-un sertar, învelite în numere din L'Humanité dimanche . De aici, mai întîi obsesia felliniană a femeilor planturoase, a trupurilor cu carnea revărsată, a sînilor imenşi. Adolescentul face puţin mai tîrziu un calcul aparent simplu: o cucerire erotică pe zi ar însemna, în viaţa unui bărbat, cam 20.000 de femei. De fapt, aşa cum va realiza mult timp după aceea, femeia devine pentru el "unitatea de măsură a inacceptabilei scurtimi a existenţei. [Femeia] a început să măsoare viaţa, moartea, spaima în faţa curgerii zilelor, durerea de nemărturisit la primele semne ale bătrîneţii, şi toate acele gînduri neliniştite şi macabre pe care le alungi făcînd pe grozavul şi care revin, stupide, implacabile." Pariul eşuează, bănuiţi deja, în banalitate. Alexis se căsătoreşte cu o colegă de facultate, al cărei corp n-are nimic din rotunjimile generoase ale creaturilor din revistele porno, ci e mai degrabă uscat şi colţuros. Carieră universitară la o facultate de litere, un copil, o existenţă liniştită şi conformi