* Surpriză: vine Polly! / Along Came Polly (SUA, 2004), de John Hamburg. Învăţat de mic să se teamă de orice, Reuben (Ben Stiller) lucrează acum la o firmă de asigurări; evaluează riscuri. E genul de nevrotic care, înainte de a da noroc, se gîndeşte cu îngrijorare că numai unul din cinci bărbaţi se spală pe mîini după ce a folosit toaleta. Din păcate pentru Reuben, şeful lui (Alec Baldwin) se numără printre ceilalţi patru, dar asta e o problemă minoră. O problemă mai mare, după cum descoperă Reuben în luna lui de miere, este că, din nu-ştiu-cîte tinere soţii, cel puţin una ar accepta cu entuziasm invitaţia unui nudist francez la o mică scufundare în doi. Nenorocirea se consumă în primul sfert de oră al filmului. Reuben se întoarce, cu vigilenţă sporită, la evaluarea de riscuri. Şi atunci riscometrul lui (sau cum s-o fi numind) sare în tavan, căci apare Polly (Jennifer Aniston). Polly frecventează cluburi de salsa şi nici măcar nu-i trece prin cap că numai unul din cinci parteneri de dans se spală pe mîini după ce etc., etc. Polly mănîncă de pe jos. Chiar mai rău, Polly mănîncă în restaurante exotice. Într-o seară, Reuben o însoţeşte într-un astfel de loc; aşa-l îndeamnă inima. Organele sale mai puţin nobile sînt de altă părere, pe care de-a lungul serii şi-o exprimă tot mai clar: judecînd după ce se aude, burta lui Reuben e Jurassic Park. Ne pregătim pentru o secvenţă tare şi, într-adevăr, iată-l pe Reuben conducînd-o acasă pe Polly şi cerîndu-i permisiunea de a folosi toaleta. Vă invit să descoperiţi ce se întîmplă acolo. În caz că aţi uitat: comedia romantică americană a suferit nişte mici transformări de la Audrey Hepburn încoace. "Un film care confundă dragostea cu diareea", se strîmba un critic american - unul dintre puţinii care n-au abandonat lupta cu scatologia potopitoare. Observaţia lui nu e complet greşită. Greşit e tonul, care semnalează că discuţ