Un club serios deschide pe la ora 11 seara, principalul invitat mixează pe la ora unu, două, iar ultimul DJ închide clubul pe la ora cinci. După care, dacă nu vrea să doarmă, clubber-ul are două posibilităţi: viaţa de după club poate să însemne after-hours sau chill . În limba engleză, after-hours se referă la orice se întîmplă după ora închiderii, cum ar fi diverse operaţiuni bancare şi bursiere. În '85, Scorsese face o comedie neagră cu acest titlu despre un individ care rătăceşte noaptea prin cartierul chinezesc din New York nefiind în stare să-şi găsească drumul spre casă. Probabil cam în aceeaşi perioadă, after-hours începe să însemne clubul de după club, locul unde te duci după ce clubul de noapte te-a dat afară, undeva în jurul orei cinci dimineaţa. After-hours-ul a apărut la cerere: cam un sfert din oamenii care bat noaptea cluburile simt nevoia să continue petrecerea pînă mai spre dimineaţă şi, nu de puţine ori, pînă spre miezul zilei următoare. Ultima modă la puşti părea să fie frecventatul exclusiv al after-hours-urilor - se trezeau pe la patru dimineaţa şi dansau pînă la unu, două după-amiaza. În Bucureşti, însă, din vreo cinci cluburi de after-hours, cîte erau astă-iarnă, au mai rămas vreo două, semn că moda e pe ducă. Ce-i drept, tocmai s-a deschis Avantgarde , pe Cazzavillan, care promite în multe privinţe,

dar mai are de lucrat la selecţia DJ-ilor. Se pot organiza şi after-hours-uri private, dar ai nevoie de spaţiu, sunet şi DJ, aşa că se întîmplă mai rar. Pe româneşte, i-am putea zice matineul de club , dar nu cred că cineva ar adopta vreodată expresia. Chill-out înseamnă relaxare şi, cînd te relaxezi după club, ţi-e lene să vorbeşti mult, aşa că expresia s-a prescurtat şi a devenit chill. Dacă nu te mai simţi în stare să dansezi, dar nici nu ai chef să te culci, înseamnă că ai chef de perne colorate sau de canapele, de lumină puţină şi d