Conform unui studiu efectuat de Computer Security Institute of San Francisco şi de FBI's International Computer Crime Squad, mai mult de 40% dintre americani au fost vizitaţi, pe căile virtuale ale Internetului, de către persoane neautorizate, în decurs de un an. În acelaşi timp, peste 50% au raportat că au sesizat încercări de acces nepermis în fişierele computerului personal. Un raport recent al aceloraşi instituţii redă următoarele cifre: 90% dintre firme şi companii au detectat probleme de securitate în ultimul an, 74% au recunoscut că au avut pierderi financiare, 273 de instituţii au raportat pierderi de aproape 266 milioane USD (media anuală fiind, pînă acum, de 120 milioane USD). "La noi nu mai merge, frate, cu hăcuiala!", îmi spune Cip, 25 de ani, fost carder, acum programator la o mare companie, "cu leafă de peste o mie de coco", cum el însuşi recunoaşte. Cip practica "meseria" de carder pe vremea cînd era student la A.S.E. şi stătea la cămin, în Grozăveşti. "Şi pe atunci cîştigam binişor, dar munceam mai mult decît acuma; stăteam nopţi întregi pe net, pînă reuşeam să accesez anumite site-uri, serverele se schimbau frecvent... ce să-ţi mai zic?... multă bătaie de cap!" Nu mă interesează amănuntele tehnice (dacă tot nu mai merge, de ce m-aş "specializa"?!), ci psihologia hackerului. "Hackerul e un om bun!", afirmă Cip. "De cele multe ori nu face rău nimănui, sparge serverele anumitor companii doar din distracţie şi pentru a-i atenţiona că sistemul lor de securitate e varză!" Dar carderul? "Carderul nu e un hoţ aşa cum se crede. Eu n-am băgat mîna în buzunarul nimănui. Doar am comandat nişte chestii pe net şi nu le-am plătit. Oricum firmele respective au pierderi anuale de sute de mii de coco. Ce mai contează o mie, două în plus?" Ce e, de fapt, carderul? Tot un soi de hacker care cumpără de pe net, folosind cărţi de credit inexistente. Cip comanda len