- Europa cu 25, fără 2 - Unii i-au spus reunificare, alţii extindere. Primii s-au bucurat mai mult decît ceilalţi. Europa cu 25 de membri a fost subiectul atenţiei pentru toţi: pentru invitaţii la serbare, pentru cei cărora li s-a spus să mai aştepte şi pentru cei care tînjesc de departe la belşugul şi convivialitatea de acolo. Oamenii politici şi gazetarii, tîrgoveţii şi vameşii, bucătarii şi gurmanzii şi-au spus opiniile, şi-au etalat speranţele şi şi-au exprimat temerile. Şi pentru ca totul să fie adevărat, n-au lipsit nici manifestaţiile de protest ale anrahiştilor, ale conservatorilor, împotriva Europei liberale. În afara acestei avalanşe de festivităţi a rămas masa oamenilor indiferenţi, cei pe care televiziunea şi ziarele, serbările populare cu focuri de artificii n-au reuşit să-i convingă că în ceremoniile cu ridicare de drapel este vorba despre viitorul lor. N-au lipsit nici scepticii de serviciu: ei priveau în cealaltă direcţie, nu spre Dublin, spre graniţele care dispăreau între Polonia şi Germania sau între Slovenia şi Italia, ci înspre Nicosia, capitala împărţită a Ciprului, la fel de împărţită şi în viitorul previzibil. Referendumul de acolo care a respins reunificarea insulei, conform planului ONU, să fie un semn rău pentru viitorul consultărilor populare la care va fi supusă Constituţia europeană? Liderii ţărilor europene nu sînt persoane superstiţioase, dar construcţia democratică a continentului e departe de a fi un marş triumfal: mai sînt încă lupte de dat, oameni - mulţi - de convins, prejudecăţi de înlăturat, judecăţi de formulat.

Stalinismul, nu Shoah Comisarul Günher Verheugen, fost liberal, convertit la social-democraţie (se întîmplă), împlineşte 60 de ani şi îşi vede încununate eforturile în favoarea Europei extinse. Regretă prelungirea stării de diviziune a Ciprului şi faptul mulţi dintre cei 15 nutresc încă prejudecăţi cu privir