Ultima dezbatere organizată de România literară la Clubul Prometheus a avut ca titlu "Există astăzi un conflict între generaţiile literare?". La prima vedere, întrebarea avea toate şansele să-şi găsească un răspuns, dacă ar fi să luăm în calcul faptul că erau prezenţi "reprezentanţi se seamă" ai mai multor generaţii (erau, de exemplu, pe lîngă membrii redacţiei României literare, Nicolae Breban şi Aura Christi, Dan C. Mihăilescu, Denisa Comănescu, Silviu Lupescu, Luminiţa Marcu, C. Rogozanu, Marius Chivu, Daniel Cristea-Enache sau Ioana Băeţica). Seara promitea, deci, să fie una a dialogului fructuos, constructiv şi aşa mai departe. Sau măcar una a disputelor din care să iasă oareşce scîntei. Nu a fost, însă, deloc aşa. După ce am participat la onoranta adunare, mi-au fost clare mai multe lucruri legate de subiectul în cauză. În primul rînd că foarte mulţi dintre noi vorbim limbi absolut diferite. Ne aflăm în lumi paralele, în sisteme valorice diferite, care nu se intersectează în nici un punct, şi de aceea orice dialog este imposibil. Singurul lucru pe care-l putem face este să producem o serie de monoloage. Să dovedească acest lucru, oare, existenţa generaţiilor diferite, fiecare cu sistemul axiologic propriu? Nu ştiu. Cert este că, după '89, discuţia cu privire la generaţiile literare (sau, lărgind domeniul, culturale) s-a complicat foarte mult. Nu mai trăim vremurile unui singur ţel sau ale unui singur duşman, ca înainte de Revoluţie, şi, deci, nu ne mai strîngem atît de uşor sub un singur stindard, aşa cum făceau cei care se agregau generaţionist în anii '60, '70 sau '80. Situaţia se complică cu atît mai mult, cu cît astăzi mai avem printre noi şi o nouă categorie de actori

pe scena culturală. Nouă şi totuşi veche: categoria dinozaurilor, fiinţele acelea mutante, produse ale naţionalist-comunismului. Această categorie, care pare că simplifică oarecum