Am considerat potrivit, pentru acest număr, un interviu cu M.S. Regele Mihai, aşa cum probabil şi cititorii aşteptau. Doamna Simina Mezincescu, cu o eleganţă niciodată dezminţită şi cu o amabilitate pentru care-i mulţumim, ne-a spus că, din păcate pentru noi, M.L. Regele Mihai şi Regina Ana se aflau la Versoix, unde petrecuseră Sărbătoarea pascală. Tot Domnia-sa ne-a facilitat o legătură rapidă şi eficace cu A.S. Principele Radu (aflat alături de A.S. Principesa Margareta la castelul de la Săvîrşin) - care în primul moment a acceptat ideea unui interviu, după care a revenit, întrebînd cine sînt semnatarii din restul paginilor. În acel moment al discuţiei, Domnia sa a considerat că o participare la acest număr ar fi nepotrivită. Totuşi, întrebările noastre fuseseră trimise - drept care, peste cîteva zile, A.S. Principele Radu şi-a schimbat opinia, spunînd că aceste întrebări merită un răspuns clarificator. În ciuda impresiei de uşoară nervozitate pe care răspunsurile o pot lăsa, sîntem convinşi că - monarhia în România fiind cu mult mai veche decît Dilema veche - ne putem întîlni, sub un cer senin de 10 mai, în ideea acelei antante pro-democratice pe care concetăţenii noştri o merită. (A. C.)
Mărturisesc că pentru prima dată nu ştiu cum să încep un interviu. Cum ar trebui să mă adresez. Alteţă? Majestate? Prinţe? Domnule? Ţăranii din Vărădia de Munte şi de la Săvîrşin ştiu. Dacă i-aţi întreba pe ei, v-ar răspunde: "Alteţă". Pentru mine, ca tînăr în România de tranziţie, mo-narhia a avut o evoluţie spectaculoasă într-o perioadă scurtă de timp. Înainte de 1989 era diabolizată. Brusc, după revoluţie a devenit o alternativă pentru unii şi un pericol pentru alţii, iar această dispută a consumat multe energii. La nici 14 ani, pare că şi-a găsit locul în istorie şi a făcut pace cu prezentul. Care credeţi că a fost momentul determinant pentru această transformare?
