Lovitura de teatru de pe scena campaniei electorale ma urmareste de la inceputul saptamanii. Impactul pe care l-a avut asupra mea schimbarea subita a lui Bogdan Niculescu-Duvaz cu Mircea Geoana este identic cu impactul pe care-l are dentistul asupra pacientului pe care-l lasa cu gura cascata. Sunt nauc ca dupa extractia a trei masele de minte, simultan, fara anestezie. Nici inainte nu eram eu prea limpede dintr-o mie de motive, dar acum, o data cu inceperea campaniei, vad ca in loc sa fiu mai lamurit sunt si mai abulic.
L-am vazut in cateva secvente pe Mircea Geoana la spectacolul de lansare de la Sala Polivalenta si a fost pentru prima data cand l-am surprins iesit din formatul cu care ma obisnuise. Saltul de la salonul diplomatic la sala de sport este comparabil cu cel de la BMW la autogreder. Nu pot spune eu daca-i bine sau nu, dar pot sa-mi exprim o simpla parere: e straniu.
Mircea Geoana citind pe un ton ridicat un discurs electoral, cu broboane de sudoare pe fata, aclamat de o multime infocata, nu se stie cat de motivata de discursul in sine si cat de indicatiile de regie din spate, a fost pentru mine o surpriza. ĂÂşi daca tot a fost o surpriza, nu inteleg de ce anuntul schimbarii lui Bogdan Niculescu-Duvaz cu Mircea Geoana nu a fost facut la emisiunea Andreei Marin. Mult mai mare ar fi fost impactul daca, in loc de Sala Polivalenta, lansarea ministrului de Externe in cursa electorala s-ar fi facut la ăâ¬Å¾Surprize surprize", cu balerine, cu plansete si imbratisari.
Sa ne imaginam: platoul emisiunii ăâ¬Å¾Surprize surprize"; domnul Adrian Nastase, impietrit de durere, face anuntul inlocuirii lui Duvaz, inecat de lacrimi, printre sughituri, spunand cat de greu ii este sa se desparta de un om atat de capabil si devotat, dar care mai mult de 6 procente din electoratul bucurestean n-ar fi obtinut nici cu militia. Andreea, emotionata si ea,
