Cu putin timp inainte de debutul campaniei pentru locale, PSD l-a desemnat pe Mircea Geoana drept candidat la Primaria Capitalei. A fost, indiscutabil, o lovitura spectaculoasa. Mai intai pentru ca partidul de guvernamant pariase pana acum pe un alt candidat. Apoi, pentru ca toata lumea vedea in Mircea Geoana un concurent al lui Adrian Nastase la postul de candidat al PSD in cursa pentru Cotroceni. Ca de obicei, acolo unde apare surprinzatorul infloresc si legendele. Una dintre acestea ni-l propune pe Mircea Geoana drept un om ezitand sa candideze din credinta in destinul sau de diplomat. Drept pentru care - spune legenda - conducerea PSD, disperata de a nu avea un combatant serios in batalia cu Traian Basescu, l-ar fi obligat pe ministrul de Externe sa se sacrifice. De aici, ipostaza de Iisus Hristos PSD-ist care i se atribuie lui Mircea Geoana in multe dintre comentariile dedicate evenimentului. O analiza rece a faptelor contrazice aceasta imagine de telenovela. Mircea Geoana stie ca, indiferent de rezultatele alegerilor din toamna, n-are cum sa mai fie ministru de Externe. Ce l-ar astepta dupa scrutin? Un post de ambasador? Cam putin pentru ambitiile sale. A ezitat pana acum, deoarece nu i se dadea si postul de presedinte executiv al PSD Bucuresti, post menit a-i asigura logistica in campanie. Se opunea din rasputeri seful organizatiei locale, Dan Ioan Popescu. Nelinistita de scorul lui Duvaz in sondaje, conducerea PSD a facut presiuni asupra lui Dan Ioan Popescu. Nu-i exclus sa se fi ajuns si la un targ, in virtutea caruia Marian Vanghelie, omul lui Dan Ioan Popescu, a fost acceptat sa candideze ca independent. Oricum, o data rezolvata chestiunea functiei de partid pe Bucuresti, Mircea Geoana si-a dat acceptul. A facut-o, printre altele, si pentru ca numirea i s-a parut o garantie ca batalia e ca si castigata. Sau macar ca va obtine un scor excelent intr-un