Totul incepe cu instrumentarea cazului: Tundrea a fost arestat in baza unei marturii ce s-a dovedit ulterior mincinoasa. Politistii si procurorii ar fi putut insa stabili ca marturia provenea de la o vecina cu care familia Tundrea era in litigiu. Pe patul de moarte, de altfel, femeia a recunoscut ca a mintit. Alta proba a fost o camasa pe care se afla sângele unei gaini recent sacrificate, dar pe care anchetatorii au sustinut ca se afla sângele "autorului". Camasa a fost distrusa ulterior. De altfel, directorul INML, profesorul Dan Dermengiu, a declarat, vineri, agentiei MEDIAFAX ca, la câtiva ani dupa condamnarea lui Tundrea, i s-a efectuat o analiza de sânge, al carei rezultat ar fi trebuit sa determine imediat eliberarea detinutului. Mai mult, in 1996, dupa ce Curtea de Apel din Craiova a dispus eliberarea lui Tundrea, Parchetul a declarat recurs si a câstigat.
De altfel, procurorii sunt personajele principale ale acestei povesti. Cel care l-a anchetat pe Tundrea in 1992 se numeste Ion Diaconescu si este acum seful sectiei de Criminalistica a Parchetului de pe lânga Tribunalul Gorj, numit recent in functia de purtator de cuvânt al institutiei. A renuntat la functie dupa ce numele sau a fost facut public si reactia cetatenilor a fost vehementa. El declara senin luna trecuta ca nu are mustrari de constiinta si, potrivit Jurnalului National, ar fi spus ca procedura penala este mai importanta decât nevinovatia unui om. Procurorului Diaconescu, probabil, nici nu i-a pasat ca in comuna Pogojeni, din care provine Tundrea, au mai avut loc cel putin doua crime insotite de viol, dupa ce acesta din urma fusese incarcerat. Un astfel de om a facut, dupa cum se vede, o cariera frumoasa in procuratura, ceea ce pune in discutie temeliile sistemului.
Nici pe judecatorii gorjeni Gheorghe Bistreanu si Elena Popescu nu i-a interesat vinovatia sau nevinovatia unui si
