Analiza pe care ne-o ofera E. Negrici in aceasta carte este importanta din mai multe puncte de vedere. E vorba mai intai de importanta pe care o are pentru lumea romaneasca de azi si sansa ei de schimbare, exercitiul propriu-zis al amintirii. Dar efectul va fi probabil si mai mare asupra celor care nu au apucat sa trebuiasca a invata pe de rost lungile poeme in versuri care relateaza fapte neverosimile sau exalta ura de clasa in cuvinte in parte neintelese, in fraze dezarticulate din punct de vedere gramatical sau in rime schioape.
Si pentru unii, si pentru altii, nu de putine ori surprizele vor fi mari, daca judeca lucrurile sub raport moral, caci pactul facut prin punerea semnaturii sub astfel de scrieri, de autori pe care multi ii considera stimabili si dintre care unii s-au distantat apoi de aceste rusinoase productii, nu poate trece neobservat. Te uimeste inregimentarea in masa a acestor condeieri de serviciu, gradul pana la care sunt capabili a face concesii si chiar a se devota sarcinilor care vizau "transpunerea in haina literara" a ideologiei de partid. Pentru cei preocupati de examinarea trecutului comunist al Romaniei, analiza de discurs pe care o propune Eugen Negrici functioneaza ca o lupa maritoare a unificarii brutale a limbajelor sub impactul ideologiei. E limbajul luptei de clasa, violent si incitator, pe care il regasim in caricaturile epocii, in lozincile "mobilizatoare", in reportajele ziaristilor sau in cele cinematografice. De aceea, inainte de a stabili statutul "productiei literare" a perioadei de care se ocupa, Eugen Negrici e obligat sa contureze cadrul, contextul (si intertextul!) generator, sa intreprinda "traducerile" necesare stabilirii reperelor minime de inteligibilitate, pentru a-l ghida pe lectorul de azi.
Cel care va consulta documentele de partid, rapoartele informative trimise in anii 1949-1952 de organele puteri
