La fel ca sociologul american Amos Perlmutter, sunt de acord ca "legitimitatea este fundamentul puterii politice". Iar acelei puteri ii confera autoritate tocmai obedienta - fie si doar in campanii electorale - fata de alegatori. Democratia, sau mai bine spus surogatul de regim democratic, e presarata constant cu asemenea aspecte. Folosirea - legitima si rationala - a fortei pentru mentinerea controlului asupra maselor si a jurisdictiei asupra unui teritoriu reprezinta un aspect sociologic, o realitate ce tine de legitatile moderne. Dar ce e legitimitatea? Tot sociologul american ne ajuta, numind-o conditie de validitate si acceptanta imbratisata de sistemele de autoritate. Si-atunci, vin si zic, in chip "nostalgic", daca e vorba de acceptanta, aplauzele, uralele si entuziasmul debordant care validau legitimitatea regimului comunist (dictatorial, dupa spusele colegilor mei de breasla maturi) ce erau? Nu cumva tot de un aspect de legitimitate vorbim? Si inca o intrebare: a ramas regimul "ilegitim" din timpul lui Ceausescu? Si un ecou: e ilegitim sa pun asemenea intrebari post-revolutionar? Si, in fine, cat de legitim este adevarul din spusa veche indiana care suna cam asa: "Zece feluri de oameni nu cunosc legea: cel beat, cel neglijent, cel nebun, cel obosit, cel furios, cel flamand, cel grabit, cel lacom, cel speriat si, al zecelea, cel indragostit"? Campania electorala pentru locale pare ca a inceput cu stangul. Observatorii avizati, dar si simplii cetateni al caror vot va conta pe 6 iunie au putut vedea ca au aparut pe tot cuprinsul Constantei afise, unele mai mari decat prevede legea, 50/30, si s-au lipit chiar si in locuri care nu sunt permise, adica garduri, vitrine de magazine, case, mai stiu eu ce. Desi s-a atras atentia sa nu se "murdareasca" Constanta. Apoi, panourile sunt insuficiente pentru cei 15 de candidati la Primaria Constantei, cu atat mai mult cu ca