Situatia din ultimele luni a Romaniei si a Bulgariei este foarte complicata. Autoritatile statului roman dau impresia de a fi atins un prag al neputintei. Desi au definit terminarea negocierilor la sfarsitul lui 2004 ca obiectivul politic numarul 1, lunile trec fara ca vreunul din cele 8 capitole restante sa fie încheiat. Cu cateva saptamani înainte de încheierea unui ciclu politic care a inclus drept eveniment major largirea istorica a UE cu 10 noi state, Romania pare incapabila sa avanseze. Acest lucru este cu atat mai îngrijorator cu cat ultima remaniere guvernamentala a stat sub semnul încercarii de a accelera procesul de integrare. Îndoielile exprimate la vremea respectiva în legatura cu capacitatea noilor ministri (Talpes, Diaconescu et comp.) de a atinge acest obiectiv se vad confirmate.

Mai avansata decat Romania în privinta negocierii capitolelor de aderare, Bulgaria a descoperit în urma cu cateva zile ca problema competitivitatii economice o plaseaza pe ultimul loc în Europa. Pentru bulgari, riscul intrarii pe o piata unica în aceste conditii este foarte mare. Echilibrele macro-structurale obtinute în ultimii ani cu mari sacrificii se vad astfel periclitate. Contextul politic este foarte diferit de cel din Romania: premierul Simeon a pierdut sprijinul masiv de care se bucura în urma cu 3 ani, dreapta liberala bulgara cunoaste o divizare spectaculoasa, iar presedintele Parvanov încearca sa capitalizeze - în numele stangii (minoritara în Parlament) - gestiunea echilibrata a relatiilor cu Uniunea. Singurul avantaj al tarii de la sud de Dunare este acela ca e scutita de campanie electorala în 2004, cand si-a propus finalizarea negocierilor.

Încet-încet, mai mult decat finalizarea negocierilor, confirmarea datei de 2007 ca moment al intrarii în Uniune a devenit, atat pentru Romania, cat si pentru Bulgaria, tinta politica principala a acestui an