O piatra aruncata intr-un ecran de computer - aceasta a fost prima imagine pe care mi-a conturat-o in minte 11 septembrie 2001. De o parte, America tehnologizata, organizata si bine luminata, de O piatra aruncata intr-un ecran de computer - aceasta a fost prima imagine pe care mi-a conturat-o in minte 11 septembrie 2001. De o parte, America tehnologizata, organizata si bine luminata, de cealalta, primitivismul agresiv al lumii arabo-musulmane. Acum, privind nenumaratele fotografii ale torturilor si umilintelor de necrezut la care au fost supusi prizonierii irakieni de catre militari americani in uniforma, ce dracu sa-mi mai treaca prin cap? O maimuta turbata, cu casca de camuflaj, ranjind tridimensional, cu botul plin de sange, in culori de mare rezolutie si contrast, de pe ecranul aceluiasi calculator? Filmele americane ne-au invatat decenii de-a randul ca soldatul sau politistul sau pompierul, omul in uniforma USA, este viteaz si drept, dur cu dusmanul, dar amic al vaduvei si orfanului, al celor lipsiti de aparare - aproape ca disparutul soldat sovietic. N-am crezut niciodata in genul acesta de propaganda. Nicaieri in lume, Armata nu e Armata Salvarii, viata militara e brutala, cruda si cinica adesea, orice regiment isi are durii lui. Pe soldatul american mi-l imaginam ca pe un soi de cyborg tehnologizat pana in dinti, eficient si nemilos, gata sa ucida sau sa crute pe cineva, dupa cum suna ordinul in "scoica" din ureche. In nici un caz insa ca pe un tortionar pervers, pasionat de cruzimea gratuita, de umilirea extrema a fiintei umane. Ca pe un criminal. Adevaratul soldat ucide, cand i-o cere meseria, dar nu e criminal. El actioneaza totdeauna sub semnul respectarii ordinului, al disciplinei. Or, ceea ce se sforteaza acum sa ne convinga omul-armata, ministrul american de razboi Rumsfeld, e ca "ce s-a petrecut in inchisoarea Abu Ghraib nu corespunde valorilor natiun