Finala Ligii Campionilor? Care Finala? Care Campioni? AS Monaco si FC Porto vor intra, în seara zilei de 26 mai, pe Auf Shalke Stadion si vor juca. Una din echipe va castiga, cealalta va pierde, nimic nu se va schimba. Chelsea FC si Deportivo La Coruna puteau intra, la fel de bine, pe stadionul din Gelsenkirchen si istoria fotbalului ar fi ramas la fel de neondulata. Anonimatul prosper al finalei din 26 mai e un moment de pauza, în care jocul poate continua, dar istoria sta. Cineva trebuie, pana la urma, sa joace si sa castige o competitie, orice competitie. Cineva trebuie, întotdeauna, sa existe, dar asta nu aduce neaparat a istorie. Fotbalisti si echipe, guverne si tari întregi vor fi întotdeauna acolo unde le-o cer calendarul sau harta, dar, uneori, asta nu va însemna nimic sau nimic mai mult decat pace în condica de prezenta. Unii, veseli bolnavi de miopie optimista, socotesc, din toata inima, ca atat e de ajuns. Cata vreme cineva intra în teren si cata vreme cineva spune ceva în numele unei natiuni, totul e bine. Avem, adica, istorie si trebuie sa ne împacam cu ea, asa cum se împaca bugetarul cu sandviciul la fiecare pranz si cu salariul în fiecare luna.
10 luni de finala
Altii au învatat sa citeasca doar cartile la care au ajuns singuri si sa creada ca nu tot ce se vede e istorie. Ei ar putea observa, de pilda, ca Porto contra Monaco nu e decat meciul vizibil si formal sub care traieste, diferit si urzitor, prezentul ce va deveni viitor. Or, asta se numeste istorie. Iar momentul de istorie pe care îl traieste fotbalul european nu va fi finala de peste doua saptamani, ci o alta finala, care se joaca înca din august 2003 si se va încheia, probabil, nu mult dupa iunie 2004. Povestea acestei finale care se joaca, practic, de 10 luni, e adevarata istorie recenta a fotbalului de club continental. Ea e, în acelasi timp, o poveste despre fotbal si o p
