- Editorial - nr. 91 / 11 Mai, 2004 Motto: "Cum e la ocna, Ioane?" Cetateanul Marcel Tundrea a fost condamnat, pentru infractiunea de viol si crima, pe baza singurei marturii a unei vecine, care, mai apoi, a recunoscut ca a mintit in timpul procesului, la 25 de ani de inchisoare. A ispasit 11 ani, cand, pe baza unor teste ADN, efectuate la Institutul "Mina Minovici", la insistenta procurorului Emil Mota, s-a ajuns la concluzia ca "probabilitatea de a fi Marcel Tundrea autorul faptelor este zero", constatandu-se ca, de fapt, nu este vinovat. Asemenea lui Ion din drama "Napasta" a lui I.L. Caragiale, Marcel Tundrea este victima unei erori judiciare. Vinovati: procurorii si judecatorii! "Cum e la ocna, Ioane?" - il intreaba Anca pe nefericitul Ion, condamnat la inchisoare, pentru o crima pe care nu a comis-o, aruncandu-i-se lui pedeapsa in carca! Dupa 11 ani (in care putini sunt cei care i-au mai ramas in preajma), o mama, uscata si garbovita de suferinta, de durere si asteptare, convinsa de nevinovatia fiului ei (doar mamele simt intotdeauna!), se bucura pentru ca, iata, credinta in Dumnezeu si rugaciunile ei l-au eliberat. Intr-un fel, masura punerii in libertate a lui Marcel Tundrea, de catre Tribunalul Gorj, poate fi considerata, fara indoiala, o izbanda a luminii si a dreptatii. De ce, oare, numai acum, la 11 ani dupa intemnitarea omului, pe nedrept? Fara nici o indoiala, dreptul lui la un proces echitabil a fost incalcat flagrant! Pana sa vina lumina si pe strada sperantei lui, cu sau fara voie, cineva a gresit amarnic, sustragandu-se responsabilitatilor apasatoare ale impartirii dreptatii numai dupa fapte, nu dupa inchipuiri, nu dupa scorneli. O sumedenie de intrebari se pun acum, cand, iata, s-a dovedit nevinovatia omului napastuit. De ce atata tacere pana acum, daca, totusi, au existat oameni care cunosteau adevarul? Se vorbeste mereu ca, in astfel de cazu