Credeati ca e trendy sa mergi la mare sau la munte de 1 Mai (muncitoresc sau altminteri)? Ei bine, nu!, asta fac oricum cei mai multi. Asa ca am ales o destinatie mult mai „exotica“ pentru a sarbatori momentul – Baia Mare. E drept ca aveam motivatia – sau poate pretextul – unui festival unicat, cel putin in saracul peisaj de gen de la noi; vreau sa zic, unul de film experimental. Nu stiu altii cum sint, dar mie sintagma mi-a dat frisoane, mai ales cind un prieten m-a intrebat ce va sa zica.
M-am trezit derulind minute in sir diverse definitii/explicatii preponderent negative („nu e un film obisnuit, cu structura clasica a naratiunii“, nu filmare tipica pe un anumit suport, ci „combinatii“ de animatie cu pelicula/video/DVD etc.) si am sfirsit prin a-i da dreptate lui Alex. Leo Serban (de altfel, cel care mi-a pomenit prima data de eveniment si, totodata, presedinte al juriului), al carui raspuns a devenit mai tirziu chiar motto-ul festivalului, „Nu stiu ce este un film experimental, dar, daca-l vad, il recunosc imediat“.
Cind te-ai obisnuit sa mergi la festivaluri de film – cele din Romania, ca despre celelalte nu s-a pus problema – de capul tau, sa dormi &sa maninci pe unde apuci si sa te lasi teleghidat, energizat doar de dorinta de a vedea filme, cit mai multe filme!, e oarecum surprinzator sa te trezesti cu toate problemele astea tehnice si foarte terre-à-terre (cazare, masa etc.) rezolvate si sa te poti concentra doar asupra scopului principal – evident, filmele.
Si la „Carbunari 2004“, 30 aprilie-2 mai (numele oficial al festivalului, organizat de Muzeul Florean din localitate si prezidat de artistul plastic Mircea Bochis) chiar au fost multe – peste 200; unele foarte scurte (1-2 minute), altele (insuportabil de) lungi (circa 30 de minute), confirmind regula ca, in general, cu cit are omul mai putine de spus (si se pricepe mai
