- Istoric - nr. 92 / 12 Mai, 2004 Intre timp, in Transilvania contradictiile sociale si nationale s-au agravat. In astfel de imprejurari a avut loc a treia Adunare generala de la Blaj, la sfarsitul lunii septembrie 1848, la care au participat circa 60.000 de tarani si intelectuali, inarmati cu lanci, furci si pusti. In cadrul adunarii se cerea sa se inceteze teroarea si sa se introduca ordinea legilor; sa se restituie lucrurile jefuite de la tarani; sa inceteze robotele si jafurile; sa se organizeze garzi nationale romanesti; sa nu se recunoasca unirea Transilvaniei cu Ungaria, in contra careia s-a protestat mai inainte; sa se deschida cat mai curad o alta dieta transilvana compusa din deputati romani, sasi, unguri si secui, proportional cu numarul locuitorilor fiecarei natiuni; sa se constituie un guvern provizoriu al Transilvaniei, ales pe aceleasi baze. Comitetul national roman ales la a doua Adunare de la Blaj, avand sediul la Sibiu, hotaraste organizarea armata a romanilor in 15 legiuni comandate, fiecare, de un prefect si viceprefect, tribuni, vicetribuni si centurioni. In lunile octombrie si noiembrie 1848, trupele austriece si legiunile romanesti au reusit sa dezarmeze fortele nobiliare din Transilvania, devenind stapane pe situatie. Dar, spre sfarsitul lunii decembrie, situatia din Transilvania se schimba, prin patrunderea aici a armatei ungare comandata de generalul de origine poloneza Iosif Bem, care va ocupa aproape intreaga Transilvanie. O parte din legiunile romanesti s-au retars in regiunea Muntilor Apuseni, pe care o vor apara ca Tara Romaneasca pana la sfarsitul revolutiei. Este de mentionat faptul ca in tot timpul revolutiei oamenii inaintati si clarvazatori s-au luptat din rasputeri pentru unirea fortelor revolutionare, pentru frontul comun al popoarelor impotriva despotismului. Intre acestia se cuvine sa-i amintim pe Nicolae Balcescu, Jozse