Un sat intreg din Transilvania n-a votat niciodata, din 90 incoace, ca forma de protest pentru ca foarfeca a taiat gresit la croiala administrativ-teritoriala. Paisprezece ani s-au chinuit satenii sa Un sat intreg din Transilvania n-a votat niciodata, din 90 incoace, ca forma de protest pentru ca foarfeca a taiat gresit la croiala administrativ-teritoriala. Paisprezece ani s-au chinuit satenii sa aduca autoritatile mai aproape de ei pentru a putea, in sfarsit, sa-si exercite dreptul constitutional de a alege. O ordonanta de urgenta a cabinetului Nastase, data in ultima clipa, rupe baricada de la Bichigiu si deschide calea urnelor. Nu ca le-ar fi pasat guvernantilor prea mult de faptul ca un satean trebuie sa bata kilometri in plus dupa o adeverinta, un certificat de nastere, ori deces. Pur si simplu, dupa cum recunostea, implicit, in expunerea de motive chiar Adrian Nastase, se apropie alegerile si cei sapte sute de locuitori trebuie sa voteze. Parca niciodata Puterea si Opozitia nu s-au inclestat atat de tare in batalia pentru locale. Partidul de guvernamant aproape ca a intrat cu urna in casele oamenilor. In timpul mandatului, a ridicat comunele la rang de orase, a schimbat fata satelor numindu-le comune. Fiecare din aceste miscari inseamna ceva cand le convertesti in mandate. Pe scurt, inseamna mai multe posturi de consilieri locali, mai multe scaune de primari si, pe total, sanse mai mari, pentru Putere, in procentele electorale. Opozitia incearca sa ramana, deocamdata, pe redutele vechi, asaltate si ele de PSD. Brusc, localele iau o anvergura nationala. Nastase lanseaza, personal, inca din iarna, candidati la primarii. Ca un facut, Ion Iliescu merge pe trasee electorale, iar cand nu pleaca prin tara candidatii PSD ii ies in drum prin Bucuresti. Theodor Stolojan si Traian Basescu nu se lasa mai prejos si, cu mijloace mai modeste, incearca sa recupereze fiecare v