Biografie
Lucian Raicu (în acte: Bernard Leibovici) s-a născut la 12 mai 1934 la Iaşi, ăn casa bunicilor săi. Copilăria şi-a petrecut-o la Bârlad, până la absolvirea Liceului Teoretic (de băieţi) "Codreanu ", în 1951. Încurajat de faptul că luase premiul I la o olimpiadă de limba şi literatura română pentru clasele a X-a şi a XI-a, etapa pe ţară (odată cu Nicolae Labiş, care obţinuse acelaşi premiu pentru clasele a VIII-a şi a IX-a), s-a înscris la Facultatea de Filologie din Bucureşti. După un an de studenţie, beneficiind de recomandarea lui George Macovescu, a dat examen şi a fost admis la Şcoala de Literatură "Mihai Eminescu " (înfiinţată în 1950), unde i-a avut colegi, printre alţii, pe Nicolae Labiş, Florin Mugur, Radu Cosaşu, Ion Gheorghe, Sonia Larian (viitoarea sa soţie), Gheorghe Tomozei, Nicolae Motoc, Doina Ciurea, Doina Sălăjan.
Încă înainte de absolvire (care s-a produs în 1954) a devenit redactor la secţia de critică a revistei Viaţa Românească. Cu prilejul unor călătorii făcute la Iaşi în tovărăşia lui Nicolae Labiş, l-a cunoscut pe poetul George Mărgărit, care a avut asupra sa (a lor) o influenţă decisivă şi binefăcătoare ( "Violenţa de înaltă factură spirituală a lui G. Mărgărit, sarcasmele sale necruţătoare au fost un mediu de "purificare " pentru noi. ").
La scurtă vreme după înfiinţarea, în 1954, a Gazetei literare, începe să lucreze în redacţia acestei reviste. În 1955 îşi reia studiile la Facultatea de Filologie şi le încheie în 1958. Timpul biografic pe care îl pierde servind comandamentele partidului comunist este scurt. Mai repede decât alţii se distanţează de estetica oficială şi începe să servească exclusiv comandamentele literaturii. În cartea sa de debut, Liviu Rebreanu, 1967, nu există aproape deloc reminiscenţe ale unei concepţii realist-socialiste despre literatură. Cariera lui de critic lite
