Un tanar care a iesit in strada in sangerosul si inselatorul decembrie 1989, strigandu-si idealurile - idealurile lui si ale altor 22 de milioane de romani - a ajuns sa regrete. Dupa ani de zile in care s-a lovit de siruri de nedreptati, in care functionari ai statului i-au trantit usile in nas, in care saracia l-a ajuns din urma, transformandu-l in epava, a cedat psihic. Iar zilele trecute a incercat sa-si puna streangul ca sa nu mai sufere de foame, ca sa nu-si mai vada mama mancand o data la doua, trei zile. Marian Dumbrava este doar unul din multimea de revolutionari pe care ii avem. Cu o diferenta : nu si-a fabricat certificat de revolutionar pentru a parveni. Povestea acestuia, "eroul de la Liceul Sincai", cum il dezmierda presa dupa evenimentele din '89, e tragica, dezvaluind un adevar pe care cu totii il cunoastem, dar de care majoritatea fug sau pe care multi il ignora : nu este singurul roman iesit in strada, ca voluntar pentru moarte, care spera la un viitor mai bun, iar acum regreta naivitatea care l-a facut sa creada ca poate schimba scara de valori a unui sistem cu radacini mult mai adanci. Nu este singurul care traieste mult, mult mai rau decat iniante de '89. Credeti ca nu este umilitor pentru acesti oameni sa recunoasca public ca au dus-o mai bine inainte de '89, ca atunci nu aveau voie sa injure organul de partid, dar macar nu sufereau de foame? Erau scarbiti de sardinele in sos tomat si de crevetii thailandezi, dar macar nu se trezeau noaptea visand ca mananca... Cati Marian Dumbrava, revolutionari sau nerevolutionari, are Romania anului 2004? Tara in care traiesc oameni - nu prea multi, e drept, dar care au scoala "Epocii de Aur" - care-si permit sa cumpere cu banii jos cadillac-uri de 150.000 de euro bucata, in care traiesc aceiasi oameni care pleaca o data la saptamana la "shopping" la Milano, Paris ori Londra, care isi permit sa cumpere un tabl