Naravul din fire

Exista maladii vindecabile, dupa cum exista boli ce-si asteapta inca leacul. Insa naravul din fire n-are, precum ne instruieste un adagiu popular, lecuire. Toti vrem sa fim, din cand in cand, in centrul atentiei. Tuturor ni se pare, la un moment dat, ca ceea ce facem este suficient de important ca sa merite atentia si recunoasterea publica. Dar putini sunt aceia care traiesc o viata cu iluzia ca fiecare gest al lor e decisiv pentru soarta umanitatii si ca, daca lumea nu baga de seama norocul de a-i avea in mijlocul ei, musai trebuie sa i se atraga prin orice mijloace atentia si, de ce nu?, sa i se smulga dovezile de pretuire. Noi, cestilalti, mai obisnuim sa ne uitam, fie si intermitent, in oglinda, intrebandu-ne de nu cumva, atunci cand nastem in juru-ne indiferenta, vina nu e intreaga a noastra; vreau sa spun ca indoielile nu ne ocolesc, fiind, la urma urmelor, resortul ce ne impinge catre inainte. Domnii din pomenita categorie au numai certitudini; ei gandesc, nu bine, ci magistral, scriu de toate magistral, conduc magistral, fac politica magistral, sufera magistral si considera ca aceasta permanenta insotire cu superlativul le confera niste drepturi inviolabile, intre care cel dintai este acela de a primi, ca pe o ofranda, functii de sefi. Nu conteaza ca, pusi la incercare, pe baza de autorecomandari, au dat chix cu brio, fiindca singurul lor dar e acela de a tine discursuri justitiare, a caror lungime nu mai lasa loc nici intentiei de a face treaba, darmite muncii propriu-zise. Nu conteaza ca, in pofida aleselor principii ale caror intrupari se declara, ideile vehiculate primesc, de la o zi la alta, inconfundabila pecete a asa de schimbatoarelor circumstante. Nu conteaza ca, in pofida sublimelor exigente morale afisate, nu dispretuiesc nici un mijloc de a-si adjudeca vreun scaun disponibil, exceland in aranjamente de culise si