Venit la Bucuresti cu interese bine precizate de acasa, premierul suedez s-a lansat intr-un veritabil elogiu al personalitatii lui Adrian Nastase. Nu sta in menirea noastra sa pipaim culisele momentului creat de oaspetele occidental. Nu-i exclus ca el sa fie rasplata pentru bunavointa aratata de premierul nostru in chestiunea unui litigiu mostenit de guvernul PSD de la raposatul regim CDR. Cum nu-i exclus sa fie si sincer, Adrian Nastase numarandu-se printre putinii politicieni romani de azi in stare sa cultive relatii personale cu lideri occidentali, pariind pe rolul pe care-l pot avea (pana la un punct, fireste) contactele umane in relatiile dintre state. Sigur e ca mai putin obisnuitul discurs al lui Goran Persson ar trebui sa-i faca pe multi dintre componentii intelighentiei noastre mai prudenti in transformarea parerilor occidentale despre politicienii romani in litera de evanghelie pentru enoriasii din boschetii damboviteni. Si mustrarile de tip Emma Nicholson, si osanalele de tip Goran Persson se cuvin a fi verificate la dedesubturi mai intai, pentru a dibui ce interese ascund.

Ziarele si televiziunile pro-guvernamentale s-au straduit din rasputeri sa raspandeasca vestea cu lauda in toate cele patru colturi cardinale ale Romaniei, careia Lucian Blaga ii zicea si „dodoloata". N-au reusit mare lucru. Si asta pentru ca mass-media pro-guvernamentale de la noi sufera de cancerul care a ros adanc si propaganda comunista: nu e sincera. Dublata de talent, sinceritatea face minuni. Chiar insotita de talent, nesinceritatea face prapad. Se simte de la o posta gandirea angajata sa laude contracost.

Ce n-a reusit nici masinaria guvernamentala de comunicare, nici arhipelagul mediatic al PSD, a reusit adversarul declarat al guvernului, al lui Adrian Nastase si al PSD, presedintele PNL, Theodor Stolojan. Uitat de Dumnezeu pe undeva prin tara, copresedintel