Multa vreme am crezut ca noi, romanii, Romania, suntem buricul pamantului.
Ca-n jurul nostru se invarte totul pe lumea asta, ca nu se poate intampla nimic pe Pamant fara noi, ca e musai ca-n mijlocul tuturor evenimentelor importante sa fim si noi. Sentimentul asta a fost foarte puternic imediat dupa â89, cand eram cei mai destepti din lume si cu noi nu se punea nimeni. Anii au trecut si incet-incet, ca am vrut ca n-am vrut, viata ne-a demonstrat ca lucrurile nu stau deloc asa, dar deloc! Dimpotriva chiar, dintre cei mai talentati, priceputi la toate, dintre cei mai muncitori, descurcareti si smecheri am devenit reprezentantii unei tari codase, unei tari care se afla la mai toate capitolele pe ultimul loc in Europa. Poate ca atunci ar fi fost momentul sa ne trezim, sa ne uitam in oglinda si sa spunem ca ne-am saturat sa fim buricul pamantului, gata, ajunge, vrem sa fim o tara normala si atat. Numai ca-n nebunia noastra, din momentul in care am realizat ca nu suntem ceea ce credeam, am ales sa devenim iarasi victime, victimele unei conspiratii. Bineinteles, mondiale! Toti voiau sa ne termine, toti voiau sa ne distruga, Romania era dintr-o data victima conspiratiilor, intereselor straine. Americanii nu ne voiau, europenii nici atat, iar noi ne simteam frumosi si breji ca niste cai de pripas, pe deasupra si cu zabala pusa. Au mai trebuit sa treaca ani buni pana sa intelegem ca intre statutul nostru de buricul pamantului si cel de victima a unei conspiratii internationale nu e nici o diferenta. Intre timp am intrat in NATO, ne pregatim sa intram in Uniunea Europeana si devenisem constienti de propria identitate. Aflasem cine suntem cu adevarat, ceea ce reprezentam in Europa si-n lume. Asta pana sambata seara, cand a avut loc la Istanbul, Eurovision-ul. Dintr-o data am redevenit buricul pamantului si victima unei conspiratii. Asta in loc sa recunoastem
