Traian UNGUREANU
Manifestul fotbalist
Editura Humanitas, Bucuresti, 2004
Cristian Tudor POPESCU
Sportul mintii
Editura Humanitas, Bucuresti, 2004
Sport. Glorie, vinclu, dopaj, blat, securitate, mita, coruptie, dribling, foarfeca, un’-doi, fault, mit, natie, isterie, batai, extaz, violenta. Nu sint un microbist inrait, sint unul obisnuit. Una dintre cele mai puternice amintiri din copilarie se leaga, ironie, de Steaua lui Ceausescu (Valentin), victorioasa la Barcelona. La fel de puternice sint si amintirile de la un blat Dinamo-Otelul, care s-a jucat undeva in provincie si la care am asistat uluit – hotia in sport poate traumatiza un copil. Mai sint apoi citeva batai incredibile intre galerii, tramvaie devastate, oameni batuti si taiati la intimplare. Se spune ca sportul ramine prin medalii, victorii etc. (un fel de paradis plictisitor al statisticii). In Manifestul fotbalist am gasit insa exact acel sport al scandalurilor si al maretiei fara lauri, sportul in varianta sa „hard“, pe care, de obicei, o dam la o parte ca sa lustruim diplomele si medaliile.
Ei bine, tot acest tarim ciudat de istorie, mit, compromis, maretie, minciuna, decadere este cartografiat de Traian Ungureanu intr-o carte de eseuri cu tema sportiva. Minunata poveste a lui Ungureanu incepe cu manifestul al carui slogan este „Mitocani din toate tarile, mindriti-va!“. Ideea este simpla: fotbalul este al celor multi, fotbalul este un vehicul incredibil catre extaz si, in acelasi timp, este riposta plebee la tot ce inseamna inalte ordini sociale, politice, culturale. Nu intimplator, multe dintre povestile lui Ungureanu incep prin diverse periferii latino-americane, englezesti sau romanesti. Marii eroi pleaca de la zero, perfectiunea lor consta tocmai in diverse efecte pozitive neasteptate ale foamei, saraciei sau lipsei de educatie (as