Michel Houellebecq

Platforma

Traducere de Emanoil Marcu.

Editura Polirom, Colectia

„Biblioteca Polirom“, Iasi, 2003

„Intr-o stare de exaltare putin utopica, elaboram o platforma programatica de impartire a lumii [...]; pentru mine era ceva nou, destul de ametitor.“

Ajuns dincolo de porticul sanctuarului cultic, ratacit printre bucati mari de piatra ramase din sculpturile pedimentale mesterite de Timotei, observator inmarmurit al teatrului din cea mai indepartata gradena, ferecat pret de citeva minute in cercul templului doric peripteral al lui Esculap, mingiindu-i cu degetele serpuitoarele proeminente, pironit asupra vestigiilor criselefantine ale statuii succesorului lui Apollo Maleatas, turistul zilelor noastre face inevitabil imprudenta de a-si privi in rastimpuri vecinii de alee, plimbindu-se cu aparatul digital de fotografiat atirnat la git si cu PET-ul de apa minerala la subsuoara; sau, poate, pe aceea de a inainta pina la gardul de sirma, spart din loc in loc, care decupeaza situl arheologic intr-o plasa stirba de drumeaguri pulverulente; pe aceea de a-si imbata privirea cu rusticele imprejurimi. Turistului, oarecum obligat la conduita austera de autoritatea monumentului, i se poate face totusi foame si se vede nevoit sa-si asume gestul decojirii galbuielor portocale de vara din rucsac in chiar plin teatru de la Epidaur. Antichitatea, despre care a citit sau auzit, il dezamageste prin ceea ce constata c-a mai ramas din ea: printre frinturi de coloane, arheologii asculta muzica la radio. Noi, civilizatiile, stim acum ca sintem muritoare. Afirmatia grava a lui Paul Valéry a fost reluata adesea, altfel costumata, de diversi teoreticieni purtati de nemasuratul orgoliu de a urmari Istoria. Ea insasi nu este de fapt decit o senzatie de beatitudine pe care secolul al XIX-lea nu se mai satura s-o savureze si pe